Salutare din nou, si multumesc de introducere.
Poate postul de aici trebuia postat aici, recunosc, pentru mine a fost o mica refulare, sau o frustrare daca vreti.
Am plecat din tara doar pentru faptul ca s-a ivit oportunitatea, am primit intr-o zi un telefon si m-au intrebat daca vreau un job in Germania. A fost oarecum o provocare, si m-am gandit mai mult “de ce nu?” in loc sa caut motive sa urasc Romania.
Eu personal cred ca am o legatura speciala cu pământurile astea natale, nu stiu, cand vin acasa parca imi vine sa iau in brațe strada. Sunt realist, stiu că ajutatii sociali si incultii probabil ne-au depasit numeric pe noi, astia “de bun simț”, asa ca revolutia nu ar fi usor de realizat, dar parca judecand la ce trebuie sa renunt sa scapi de ăștia, nu merita, cel putin pentru mine.
Adica, sa fiu un pic mai specific, cu inculții și cu țiganii stiu cum sa ma port, stiu la ce sa ma astept de la ei, stiu cum sa ma “lupt” cu ei, dar cand ajungi aici, si in metrou nu vorbeste NIMENI germana, si ai tot felul de arabi, sarbi, afgani, si mai stiu eu ce africani, fiecare vorbind pe limba lor, tu fiind in deplasare, esti efectiv agățat de un fir de ață, si ala e poliția, care deocamdata tine totul sub control. Asta nu schimba faptul ca te simti ca dracu printre ei, doar ca nu iti dau in cap. Stiu, o sa spuneti ca sunt rasist…
Natura umana este setata in asa fel incat sa ne dorim ce nu putem avea. Toti din tara cred ca in afara este salvarea, ca totul este mai bine, ca umbla cainii cu covrigi in coada pe strada, si ca nu exista niciun motiv sa te uiti inapoi. Din pacate, cand ajung aici, cei mai multi se lovesc de realitate, isi dau seama ca nu ii asteapta nimeni cu flori, ca e aproape imposibil sa iti gasesti de munca fara sa vorbesti germana, sau ca e imposibil sa iti gasesti chirie chiar si cu peste 2000 de euro pe luna salariu. Asta in conditiile in care vii la sigur, cu contract, cu o firma care sa-ti asigure spatele, inchipuiti-va cum vin altii la nimereala, cautand “orice” de munca.
Ca sa raspund si la a 2-a intrebare, ma voi intoarce pentru ca am speranta. Speranta pentru ca stiu multi baieti destepti, la propriu, nu “destepti”, pentru ca am vazut ca aici oamenii nu sunt mai dotati ca in tara, si ca rezolvarea multora dintre problemele tarii noastre tine de niste masuri foarte simple, sau doar de bani. Ori vorba aia, de bani nu duce tara noastra lipsa, sa fim sinceri, doar ca sunt gestionati prost, deocamdata.
Am scris cam mult, dar ca sa inchei, chiar daca as putea sa raman aici pentru totdeauna, sunt mai fericit pe balcon in Brasov, uitandu-ma la un copac, sau la o pasare cum zboara, decat aici, cu toate avantajele de care beneficiezi mai mult sau mai putin.
Cum zice bunica, aici te-ai nascut, aici trebuie sa mori. De-asta ma amuza cand zic unii ca ei nu se mai intorc niciodata.