Salutare,
Ma pasioneaza subiectul, urmaresc de mai mult timp discutiile de pe forum, insa cum acesta e primul meu mesaj aici, trebuie sa ma si prezint un pic.
Eu sunt o combinatie ceva mai rara: antreprenor si mai nou programator (in devenire)
Am vreo 16 ani experienta in digital/online/dev +media +marketing +agentie.
Dupa primii 6 ani am inceput primul start-up, in paralel cu job-ul. A apucat sa faca ceva banuti, aprox egal cu salariul meu de atunci, dar a murit dupa 3 ani fiindca nu ii acordam suficient timp, plus a mai venit si criza din 2009 si au fost afectate mult bugetele in zona in care vindeam eu. Insa cred ca daca ma ocupam mai mult puteam sa trec peste.
Apoi am avut inca o initiativa, impreuna cu mai multi parteneri, in niste conditii de invidiat (finantare, oameni capabili, nisa cu super potential), insa a murit si mai repede fiindca nu exista chimie intre noi. Aici a fost o prima lectie importanta pe care am invatat-o: cat de importanta e echipa.
Chiar daca am invatat-o, tot nu am aplicat-o cum trebuie, astfel ca mai tarziu am inceput un alt start-up cu un partener cu care personal eram compatibil, insa profesional deloc (aveam sa aflu mai tarziu).
In 2013, in paralel cu job-ul, am inceput startup-ul pe care ma focusez si acum si care si-a recuperat investitia si a trecut pe profit. Aici o noua greseala a fost ca nu am renuntat la job mai devreme. Am incercat sa le fac in paralel, le-am facut, insa proiectul nu a evoluat cu viteza de care ar fi avut nevoie.
Totusi, in 2016 am hotarat sa imi dau demisia si sa fiu antreprenor full-time. In paralel cu proiectul mai vechi am inceput sa schitez un altul impreuna cu un partener, insa acesta avea nevoie de finantare. Asa ca am inceput sa cautam investitori. Am fost aproape sa semnam cu cineva, insa pe masura ce inaintam ne-am dat seama de multe aspecte pe care nu le-am tratat suficient initial si care complicau mult proiectul si cresteau riscurile. Am decis sa il punem in stand by si eventual sa il regandim. Am ramas cu multe lucuri valorase invatate in aceasta perioada, atat ca dezvoltare a unui business de la 0, cat si ce inseamna sa incerci sa ridici bani de la investitori.
Am decis (din nou) sa ma focusez exclusiv pe proiectul care mergea. Avem nevoie de o versiune noua a produsului bazata pe tot ce am invatat depre piata, despre clienti si despre produs in sine de la lansare pana acum. Produsul e unul software (un SAAS mai exact), web + aplicatii mobile (iOS si Android). Eu am experienta ca project manager, am coordonat echipe de programatori (+ designeri, marketing, content, etc) insa nu am scris cod. Acum multi ani stiam HTML, CSS si Flash (deh, alte vremuri). Produsul a fost gandit, desenat si coordonat de mine, dar codat de freelanceri (1 front, 1 backend si 1 mobile app). Problema acum era ca nici nu aveam bani de investit in dezvoltare si nici nu prea ma mai atragea ideea de a lucra cu cineva pe care dupa ce termina treaba nu stii daca te mai poti baza pentru dezvoltari ulterioare.
Asa ca m-am apucat sa invat programare
Am inceput cu bazele PHP, apoi SQL, apoi PHP OOP, apoi Laravel, iar acum iOS (Swift).
Ce imi propun nu e sa devin un programator foarte bun (desi a inceput sa imi placa), ci sa pot continua dezvoltarea proiectului pana la nivelul la care pe deoparte ajunge sa genereze venituri care sa imi permita sa angajez oameni full-time, iar pe de alta parte sa ajunga la provocari tehnice carora sa nu le mai fac fata. O alta abordare ar fi sa gasesc parteneri tehnici, ca sa pot accelera. Asta puteti sa o considerati si o invitatie deschisa.
Revenind mai ontopic, cred ne trebuie mai mult curaj si un dram de nebunie pentru a deveni antreprenori. Sau pentru a deveni mai repede. Mie de exemplu mi-a luat 10 ani, desi imi doream mult. Probabil ca e in natura umana sa alegem mereu calea safe, drumul batatorit, locul caldut. Acum nu as mai da inapoi pentru nimic in lume. As fi in stare si sa vand cartofi in piata (temporar), numai sa nu ma mai intorc la statutul de angajat. Si asta in conditiile in care castigam bine, avem sefi ok, colegi misto, dar lipseau perspectivele. Maxim ce se putea intampla era sa urc un nivel profesional sa castig mai bine si sa muncesc mai mult, dar cam atat. Acum simt ca pot face incomparabil mai mult. Poate ca nu o sa fac niciodata un next Google sau nu o sa fiu miliardar, dar doar faptul ca exista acum si aceasta posibilitate ma face sa fiu mult mai fericit. Imi dau seama cat de important e sa ai un scop in viata, iar cu cat el e mai maret cu atat te motiveaza mai tare. Te motiveaza sa traiesti, fiindca antreprenoriatul inseamna viata traita din plin.