Puțin dezorganizat din lipsă de timp, but here we go:
Cauzele pot fi multe și diverse. Spre exemplu, când eram în facultate (Poli CJ) absolut toți colegii și-au dorit în anul 1 să se lase; se discuta intens de alternative. Chiar și cei mai buni. Unii spuneau că e pierdere de vreme, alții că e umilitor, alții că primim note prea mici și ne stresam prea mutl pt un 5, iarba era mai verde după gard (UBB mate-info) pt ca aveau mai puține materii, etc. Fiecare avea dreptate, chiar era greu să ne adaptăm de la mediul mai cocoloșit din liceu la cel cu presiune și responsabilități mai mari, și cu toate astea a trebuit să învățăm să îi facem față.
Nu știu cât de mult te încălzește, însă cu siguranță nu ești singurul care trece prin asta. Aș merge chiar mai departe și aș spune că foarte mulți oameni care lucrează în IT trec cel puțin o dată printr-un astfel de episod de stres extrem, cu consecințe negative asupra sănătății sale.
Cred că este un lucru bun faptul că te chiar preocupă rezultatele muncii tale (am tras această concluzie pt ca spui că nu poți dormi atunci când intervine o problemă la muncă). Înseamnă că îți pasă. De astfel de oameni e nevoie în IT, @RedGuard vorbește despre colegi care nu au această dedicare, pur și simplu iau bani acasă fără să își asume responsabilitatea gândirii și scrierii codului în mod independent (iar dacă o fac, e fără a ține cont de standarde, și mereu cu buguri, cât să se spună că a fost făcut ceva; comportamentul tip “panseluță” l-am văzut deseori folosit pentru a masca incompetența).
Ce trebuie acum pentru @Serban01 este o evaluare foarte sinceră a viitorului pe care și-l dorește. Acest proces este în sine unul dureros, pentru că trebuie să înveți să privești un lucru incert (viitorul) fără să te temi de incertitudinea în sine. Trebuie avut în considerare faptul că industria IT va fi mult mai dinamică în viitor, vor apărea mult mai multe lucruri noi pe care va trebui să le știm, deci dacă acum pare stresant … stați numai să vedeți ce urmează.
Timpul trebuie împărțit foarte bine într-o zi: 6-8 ore muncă + 2 ore studiu am observat că e proporția care funcționează la mine acum, după mulți ani. În urmă cu 15 ani când eram la început, era 12 ore muncă + 4 ore studiu, ca să ajung din urmă pe cei care deja știau din liceu. A fost un prim an extrem de intens, fără de care probabil aș fi abandonat.
Metodele pe care le-ai folosit până acum sunt bune, dar mai trebuie adăugate și alte schimbări pt ca întregul ansamblu să aibă efect.
Nu neaparat soluția se află în afara job-ului pe care îl ai deja, eu de ex aș începe prin a discuta cu team leadul / patronul actual. L-aș/i-aș întreba cum îmi fac treaba, dacă sunt mulțumiți de mine, aș cere confirmări verbale mai dese (multă lume uită să mulțumească membrilor echipei la finalizarea unui efort, așa că se ajunge doar la feedback negativ cauzator de stres). Din ce îmi dau seama nu ai o tehnică eficientă de a învăța singur, așadar e mai bine să te consulți cu angajatorul, să îți dea voie să faci o facultate în domeniu (în sensul să te sprijine, să te lase la examene, etc).
Mai poți cere, în urma discuției, mutarea pe un alt post, pentru a dobândi competențe noi (exemplu: “vreau să fac testare automată, consider că ne va ajuta mult, sunt dispus la o diminuare a veniturilor cu 10% pe perioada cât obțin aceste skill-uri noi”).
Ca nu e suficient.
, mersi.
