Foarte adevarat. Tot ce cauta este atentia ta. Si sanatos e pe cat posibil sa le-o si dai. Nu poti sa fii 100% la dispozitia lui, si nici nu intelege asta, dar trebuie sa fii cat mai prezent.
Legat de ora de adormit, noi am setat-o la 20, cateodata ne iese, cateodata ne intindem spre 21. Conteaza foarte mult daca acel copil a dormit la pranz sau nu. Daca apuca sa doarma la pranz, nicio sansa sa adoarma inainte de 22, asa ca am scos somnul de pranz din program cand au inceput sa mai creasca, pt ca macar un parinte sa aiba liber dupa 21.
Legat de ecrane, noi le dam 1h de desene dupa cina, cateodata si dupa pranz. Stiu ca poate fi tarziu, dar ii face sa stea linistiti dupa masa si sa nu alerge ca nebunii si ii ajuta sa invete germana. Le mai punem cand avem un videocall in paralel.
Acces la telefon nu au si nici nu vor avea pana cand vor avea telefoanele proprii (incercam cat mai tarziu) - la restaurante aici in DE au creioane de colorat care ii tin ocupati pana vine mancarea.
Legat de program, noi ne trezim la 7 si pana adorm copiii este un sprint continuu intre munca si chestii personale de rezolvat. Incerc sa termin munca si sa cobor din birou pe la 18 ( am zile cand sunt plecat jumatate de zi la pediatru de ex) si in caz de necesitate, mai lucrez 1-2h dupa ce adorm copiii, mai ales ca am colegi in US cu care colaborez.
Cred că aș scrie o carte pe tema asta la câte am de zis 
Programul în medie
- mă trezesc în jur de 6 +/- 1 oră
- 7-9 se trezește al mic, mic dejun, dus la creșă
- 9 - 13 lucru
- 13 - 15 pauză de masă (sport)
- 15 - 17:30 lucru
- 17:30 - 21:00 family time
- 20:00 - 00:00 fie timp pentru mine, fie pus la somn pe al mic în funcție de zi
Timpul meu (liber), adunat pe săptămână (optimist):
- 6-8 ore sport în pauza de prânz (5 zile)
- 6-8 ore seara (3 seri în care nu mă ocup eu de somnul celui mic)
- o sâmbătă sau o duminică în care dorm mai mult de dimineață (decidem în funcție de situație)
Nu am bucăți mai mari de 2-3 ore neîntrerupte din păcate, dar e mult mai bine decât nimic.
Ca să câștig timp pentru mine, am optimizat următoarele:
- lucrez 80% (partenera 100%) ca să am flexibilitate să-l și iau și să-l duc la creșă când nu poate partenera (care are job mult mai solicitant și imprevizibil)
- dorm mai puțin (știu că e impotriva trendului actual, însă dpmdv te poți antrena să funcționezi cu mai puțin decât ai crede)
- mi-am îmbunătățit somnul: program fix de mers la culcare, fără cofeină cu 9 ore înainte de somn, sportul mă ajută să dorm mai bine, iau cina cât mai devreme, evit mâncărurile care-mi strică somnul (usturoi, ceapă, chestii grele, etc), 10-20 de minute înainte de somn evit ecranele (mers la baie, spălat pe dinți, duș fierbinte, răsfoit cărți etc)
- comunică cu partenerul prioritățile și cum puteți să vă ajutați reciproc când aveți nevoie de mai mult spațiu. cere timp pentru tine dacă simți că nu mai faci față
- simplifică cât mai mult treburile recurente (mai puține lucruri → mai ușor de făcut ordine și curățenie; mobila aleasă încât să poți folosi un robot de aspirat → nu mai dai cu aspiratorul; gătește în batch-uri mari și congelează + robot de bucătărie → mai puțin timp gătind)
- ia copilul cu tine peste tot pe unde mergi și implică-l și pe el în ce faci. așa o să învețe chestii și timpul pe care altfel l-ai petrece jucându-te cu el devine productiv. tot o să mai fie joacă clasică și chestiile iau de 3 ori mai mult cu el, dar tot ieși mai bine. cu timpul o să devină din ce în ce mai ușor să le faci (fie știe ce faci și nu e interesat → se joacă singur; fie te ajută și nu te încurcă)
- acceptă că nu poți să faci copilul fericit 100%. o să fie momente în care o să fie nefericit și e OK. îl ajută să se obișnuiască cu sentimentele negative (stress, supărare, frustrare, etc) și așa învață cum să le manage-uie. discută cu el (să înțeleagă ce se întâmplă și că e normal să simtă așa și că o să treacă) și ajută-l să treacă mai ușor peste (explică-i partea bună ce vine după, distrage-i atenția dacă nu înțelege etc).
- împarte taskurile cu partenera/-ul și alternați (somn/gospodărit/gătit). încercați un program fix în care să aveți același task în fiecare zi a săptămâni și o să vă fie mai ușor să vă faceți planuri. De exemplu eu am liber marți, joi și duminică seara că-l duce partenera pe al mic la somn. Joia mă joc cu băieții on-line și marțea și duminica fac ce vreau la comp vreo 2-3 ore. dacă mă inviți la bere îți pot zice că în general pot, dar doar marți seara sau duminica.
Situația noastră pentru context (mai pe lung)
Situația noastră e cam așa, copil de 4+ ani, plecați din țară, amândoi lucrăm. Până în pandemie am avut câte o bunică cu noi care stătea cu al mic cât eram noi la serviciu. După pandemie a mers la creșă (de pe la 1.5 ani).
Primii 2.5 ani, chiar și când aveam câte o bunică cu noi, nu am avut timp liber. Tot timpul găseam ceva de făcut: ordine, curățenie, spălat/aranjat haine, stat cu copilul, etc. Când prindeam 2-3 ore libere păreau concediu. Cu toate astea cred că ne-am descurcat OK. Mă trezeam mai devreme (5am) să stau să citesc știri/articole înainte de lucru sau să mai fac exerciții acasă când aveam energie.
Comunicare a fost foarte bună între noi, ne-am ajutat reciproc. De exemplu, dacă partenerul gătește și tu crezi că e mai importantă curățenia ajungi să crezi că celalt gătește de plăcere, să se sustragă de la/sau să amâne curățenia. Dacă nu comunicați ajungeți să vă încărcați cu resentimente unul față de altul. Așa am descoperit că e foarte important să stabilim de comun acord ce e important pentru fiecare, să stabilim prioritățile și la ce putem renunța dacă nu avem timp. Am avut momente în care am cerut câteva ore singur la laptop că simțeam că nu mai pot. Când unul din noi are energie, îi zice celuilalt: vezi că ies copilul vreo 2-3 ore așa do whatever you want. Nu am timpul liber să fac ce vreau (proiecte personale, învățat chestii noi) însă sunt mulțumit și încet-încet ajung acolo. Am ajuns de la zero la câteva ore pe săptămână în ăștia 4 ani și ceva.
Considerăm că timpul petrecut cu al mic trebuie să fie de calitate și că are nevoie de atenție permanentă în primii ani din viață. Așa că cel mic a avut tot timpul unul din noi atent la el, când celălalt se ocupa de treburile gospodărești. Nu am făcut sacrificii din punctul ăsta de vedere și al nostru a început destul de târziu să se joace singur. Chiar și acum, preferă să se joace cu noi și cere ca unul din noi să stea cu el din când în când.
Cel mic este foarte ascultător și nu mi-e frică cu el în nici o situație. Călătorim, vizităm pe alții sau avem noi vizitatori etc. Nu e 100% înger, însă ne înțelegem cu el foarte bine. Știe că trebuie să ne ajutăm reciproc. Ascultăm și noi de el, și el de noi.
Părerea mea despre screen-time (putem face topic separat)
Până la 3.5 ani juniorul nu s-a uitat la TV și am început să-i dăm desene că devenise un pic comică situația. Știa personajele din desenele animate din poveștile cu ceilalți copii, dar nu le văzuse niciodată. Dacă pleca cu creșa pe undeva și le arătau desene sau vedea ecrane prin magazine, era zone-out/hipnotizat. Acum vede cam 15 minute în medie pe zi (un episod) cu unul din noi (cel care-l duce la somn). Avem zile/perioade în care sărim peste.
Încercăm să profităm la maxim de timpul în fața ecranului în felul următor:
- tot ce vede e în engleză (a treia limbă pentru el).
- unul din noi îl acompaniază tot timpul ăsta
- după ce terminăm de vizionat discutăm ce am văzut: facem rezumat, subliniem ce e de învățat (dacă e cazul), punem întrebări etc
Până acum, după nouă luni, am observat următoarele:
- știe o grămadă de cuvinte în engleză și înțelege foarte mult
- îmi corectează pronunția în engleză la unele cuvinte
- știe să povestească (feedback primit de la creșă: a fost singurul din grupa lui care a știu să povestească ce au citit educatoarele și să răspundă la întrebări)
- știe că dacă se uită prea mult timp la ecran devine agitat (am învățat și noi și el the hard way)
Abuzuri permise:
- are un ipod nano pe care are muzică pentru copii, povești și câteva poze (personale). are voie să-l folosească la discreție, dar e folosit preponderent la drumuri mai lungi, sau la 2-3 săptămâni când își aduce aminte de el.
- în situații excepționale, când mergem la restaurant și este foarte obosit/cranky și nici noi nu mai avem energie îl mai calmăm cu 3-5 cântecele de la Super Simple Songs pe telefon (cu căști) și apoi pauză. Se întâmplă rar, cam o dată la 2 luni și doar dacă nu are ipod-ul cu el sau e plictisit deja de ipod
Nu îl lăsăm în fața ecranului ca să scăpăm de el. De aia tot timpul unul din noi se uită împreună cu el.
Cred că lumea în care o să crească el e total diferită de ce a fost până acum. Nu cred că o să mai respect ce îmi doream înainte (să nu aibă telefon până la 12 ani de exemplu). O să-ncerc să-l țin în rând cu cei din jurul lui, cu mici excepții, atât cât să nu aibă frica că ratează ceva important. O să mă concentrez mult mai mult pe calitatea timpului petrecut în fața ecranului, să înțeleagă ce e de învățat din povești/desene și să filtreze ce e timp irosit (mindless scrolling, chestiile care nu te învață mai nimic) [1]. Când o să aibă access la jocuri video, o să-ncerc să mă joc împreună cu el cât de mult pot.
Sunt foarte strict însă cu accessul online și conținutul pe care-l vede nu e alimentat de algoritmi. Tot ce are el vine de pe un server Plex personal (desene, filme, muzică, povești). Multe sunt descărcate de pe unde apuc (desenele torenți, muzica de pe youtube sau cumpărat de pe itunes, etc). Cu Plex pot să-mi downloadez ce vreau să am offline pe telefon. Youtube vede doar cu mine, o dată la câteva luni, când decidem că e momentul să aprofundeze un anumit subiect de care este interesant. De exemplu, am avut sesiuni în care ne-am uitat la videouri despre submarine, avioane, vulcani etc. Fiecare sesiune a durat 30-40 de minute, și discutam tot ce vedeam (pus pauză și discutat și după).
Tot ce nu merge, repetă mai des. Al nostru făcea la fel. Am insitat și acum e OK cu călătoritul. Primul drum cu mașina, 5 ore, l-am făcut în 10 cu o mie de opriri și nervi. Acum putem merge lejer 5-6 ore sau chiar mai mult dacă planificăm să doarmă în mașină. E o plăcere pentru toți trei. Cu avionul e OK, dar n-am încercat încă peste 3 ore în avion (cred că ar fi ok totuși). Trenul la fel (maximul de 4 ore în liniște la clasa 1 fără loc de joacă pentru că n-am prins bilete mai ieftine). Știe mersul cu hotelul, mâncat doar la restaurant când călătorim, transport în comun, orașe noi etc.
(adăugat mai târziu) logica e următoarea: mai bine îți dedici timp să treci peste neplăcerile astea (mers cu mașina/tren/avion, ieșit în oraș, etc) cât mai repede și când îți permiți (în general week-enduri fără planuri). Nu vrei să ajungi să treci prin crizele astea de plâns când o să fie o urgență și să ai atunci un copil crizat după tine. Dacă se întâmplă ceva în România de exemplu, și trebuie să plec diseară, nu vreau să aflu că al meu încă nu e învățat cu avionul în timp ce am alte neplăceri pe cap.
Noi am abordat total diferit situația. Am pus în locuri inaccesibile tot ce-l putea omorî (detergenți, soluții de curățat, etc) și l-am lăsat să se joace cu tot ce a vrut. N-am avut protecții de copil prin casă.
S-a plictisit de întrerupătoare înainte să învețe să alerge. Știe tot ce în sertare și dulapuri, dar nu mai e interesant de ele. I-am dat cuțit pe la 2 ani și ceva că tot cerea, s-a tăiat de vreo 2 ori cu el și acum plânge dacă-i dau cuțit normal în locul celui de unt (care e pentru copii). Mănâncă singur cu furculița, nu neapărat elegant și cu ceva daune pe acasă (pereți, covor), însă poți merge cu el la restaurant. Cu foarfeca se joacă supravegheat momentan, și la grădință l-au învățat și cum se meargă cu ea în mână cât să nu se rănească [2]. Shredderul îl folosește dacă vrea, la fel, cu noi de față.
Cred că e normal ca să aibă obsesii culinare la vârsta asta. La noi în schimb regulile sunt cam așa:
- stai la masă până termină toată lumea de mâncat chiar dacă nu mănânci (nu scurtezi masa ca să fugi la joacă și e lecție de socializare)
- ai access liber la dulcuri (ce vrea și cât vrea, mai puțin seara) atâta timp cât mănânci mâncare. când nu mai mănânci mâncare → zero dulciuri. acum știe că mâncare vine prima că altfel nu mai mănâncă
- nu îți este foame, mănânci un pic, dar mănânci. nu îți dă nimeni de mâncat o oră mai târziu și nici nu mai primești dulciuri (că n-ai mâncat când a trebuit).
După două-trei sesiuni de plâns, s-a prins că regulile sunt stricte, și funcționează în mare parte a timpului.
o mică anecdotă: am avut un șef care discuta cu fiu de 12 ani cum se simte după ce a petrecut timp pe Youtube și dacă crede că videourile văzute au meritat timpu pierdut - la unele zicea și el că sunt timp pierdut degeba ↩︎
o ții în mână/pumn de partea cu care tare în mână și cu ea închisă ca să nu pici în partea ascuțită ↩︎
8 Likes
- Cum te simti cu oboseala?
- Ai facut ceva teste “obiective” sa vezi daca functionezi la fel?
Din cate stiu din studii, dupa cateva saptamani de dormit mai putin, ajungi sa nu te mai simti obosit, dar performanta pe chestii obiective (numarul de greseli la adunari de numere de doua cifre, timpi de raspuns, etc) scade foarte puternic.
1 Like
Mă simt bine în general. Am avut și o perioadă de aproape doi ani fără cofeină în timpul ăsta. Însă subliniez că fac sport. Fără sport nu cred că ar merge.
Nu am făcut teste obiective, dar e clar că nu funcționezi la fel. Însă nici nu e chiar așa de rău cât fac unii să pară. Mă ajută însă mult să se trec peste perioadele stresante.
De exemplu:
- am perioade cu multe de făcut și atunci dorm 4-5 ore pe noapte săptămâni la rând. nu dau randament maxim nici la muncă nici când fac sport, dar volumul de muncă e mai important decât calitatea (în general când am deadline-uri). funcționez mult și pe bază de adrenalină în perioada asta, și de obicei sunt în flow cam tot timpul lucrului.
- după care am perioade în care n-am multe de făcut și atunci ajung și la 7 ore pe noapte, și aici cred că ăsta este un sweet-spot la mine: 6-7 ore de somn cu câteva seri pe săptămână în care dorm mai puțin
- peste 8 ore de somn și mă trezesc deja obosit (exceptând când recuperez după o noapte nedormită sau ceva)
Ca background, sunt un pic de night owl și m-am trezit la prânz sau chiar mai tărziu cam toată tinerețea. Abia de câțiva ani m-am adaptat intenționat la somn puțin și mă simt mai plin de energie decât înainte.
Adevărul cred că e undeva la mijloc și e diferit pentru fiecare. Eu am auzit de faza cu somnul puțin de la Arnold Schwarzenegger și apoi am mai descoperit și alții. În viața de zi cu zi nu trebuie să lucrăm la nivelul maxim de performanță, și cred că în majoritatea domeniilor, să faci ceva îndeajuns de bine este suficient. Dacă e să fiu realist, cred că 80% din cariera de programator mi-am petrecut-o dezvoltând aplicații de tip CRUD, nu cred că trebuie să funcționeze creierul la capacitate 100% pentru asta. Din păcate, nu lucrez în research sau chestii atât de avansate cât să-mi trebuiască asta. Și chiar și așa, poți strecura câteva ore de deep focus într-o zi de lucru.
N-am timp să citesc toate studiile pe tema asta. Însă am căutat să citesc argumente pro și contra și ambele tabere par convingătoare. Cei care promovează somnul sunt acuzați că aleg doar studiile care le susțin punctul de vedere și că ignoră studiile în care rezultatele nu sunt de partea lor sau sunt neclare. De aceea cărțile pe tema asta cred că sunt de obicei păreri, nu chestii obiective. Până la urmă cred că partea cu mai mult somn e mai ușoară și funcționează mai bine la sedentari, de aia e așa populară [1]. Până la urmă crezi ce vrei până nu citești tu studiile 
:
sau recomandarea safe similară cu nobody got fired for buying IBM ↩︎
1 Like
Păi cei care o fac, o fac pe baze ștințiifice. Sunt studii în care arată că sleep deprivation[1] face rău pe termen lung, influențează abilitățile de învățare, reflexele etc.
Există studii care arată beneficiile lipsei de somn? 
Cei care promovează orele puține de somn se împart în două:
- cei care au un ritm cicardian mai diferit: sunt oameni care funcționează perfect cu șase ore de somn. La fel cum sunt oameni care nu funcționează cu mai puțin de zece ore de somn. Alea opt ore sunt o… medie, dacă vrei. Aparent, Arnold este unul dintre ei.
- antreprenorii de youtube, care promovează tot felul de chestii, una mai hazlie decât alta
Acum, referitor la primul punct: fiecare om este diferit. Secretul este să fii atent la propriul corp, să observi câte ore îți sunt suficiente și mai ales ce ore sunt optime etc. Eu am observat că îmi sunt necesare ~7h de somn dacă mă pun în pat la 2200 dar dacă mă pun în pat la 2300 am nevoie de 8h+
dormitul insuficient tot aici intră ↩︎
3 Likes
nu e asa greu
mai greu e cu afacerea, dar in US poate e mai sanatos mediul de business odata ce ti-ai gasit partenerii de afaceri care trebuie
De obicei in cazul ala mamele sunt casnice.
Nu sunt fan hustle culture, ba din contră.
Asta cu somnul însă o consider destul de importantă atunci când nu-ți mai ajunge timpul și nu mai ce altceva să optimizezi. Fiecare ar putea să o încerce să vadă cât de mult poate să ducă. Suntem niște animale foarte adaptabile, și cred că putem mult mai mult decât suntem tentanți să credem.
Am auzit și eu asta, dar n-am citit studiile citate. În schimb există oameni care au verificat referințele din “Why we sleep”, care e biblia în domeniu, și mi-am pierdut încrederea. Am renunțat să mai caut adevărul absolut în domeniu și să încerc ce merge la mine. Empiric.
Din nou, nu sunt expert în domeniu. Am ales să trăiesc în semi-ignoranță că nici una din tabere nu m-a convins. Nu m-am obosit să citesc studiile, însă am citit articole cât să decid că e o zonă gri (nu ceva clar alb sau negru). Cred că extremele sunt rele (ca orice în viața asta). Consider că toată filozofia asta e atât de disputată încât am ales să încerc ce merge la mine să rămân cu aia. Cred că orice variantă ai alege e bine pentru tine [1].
Pentru oricine se plânge că n-are timp, și a optimizat deja tot ce se putea optimiza în rest, cred că merită încercată asta cu dormitul mai puțin. Dacă merge, ai câștigat o grămadă de timp, în caz contrar ajungi să îți cunoști limitele.
Dacă nu faci sport, mănânci aiurea sau ai alte probleme de sănătate, cred că ai chestii mai importante de rezolvat decât optimizatul timpului petrecut dormind. Dacă vrei să dormi puțin să ai timp de chestii inutile [2], cred că ieși mai bine cu dormitul.
Nu recomand tuturor (partenera de exemplu doarme de rupe), însă vreau să confirm celor care vor să încerce că uneori merge. Cel puțin o vreme.
2 Likes
ai incercat sa il imparti in 2 sectiuni?
eu sunt mai eficient uneori cu 5 + 2 ore (in timpul zilei) decat cu 7 peste noapte
2 Likes
Azi l-am avut pe băiatul meu cel mic (aproape 6 ani) la birou câteva ore. Am crezut că am o zi deosebit de încărcată, până a ajuns el și a trebuit să urmăresc orice prostie ar putea să facă pe acolo și să răspund la toate de-ce-urile.
Sincer, sunt prea obosit să intru în povești mai lungi. 
Trebuia sa-i deschizi un vim si sa-l pui sa iasa din el
3 Likes
Sunt tătic de 9 zile. Multumesc celui care a deschis acest topic 
8 Likes
Muhahahahahaha 
Easy peasy:
- pana la 3 luni a varsat la fiecare masa. Nu conta cat il tineam sa dea aerul afara;
- pana la 6 luni n-a dormit. Doar urlete. Mama la fel, doar urlete. Cica dorm 16 ore pe zi;
- s-a trezit noaptea pana la un an;
- Scos la plimbare cate 4 ore pe zi in doua ture. O data cand era carantina m-am invartit ca tampitu’ prin curte, inainte si inapoi, de vreo 1500 de ori sa fac plimbarea de dupa-amiaza;
- intre un an si doi a fost poate cel mai liniste, a invatat sa mearga, sa lege doua cuvinte;
- ii placea baia, nu-i mai placea baia. Ii placea spalatul pe cap, i-a trecut repede, si acuma urla cand trebuie spalat;
- Mi-a placut faza cand ii era frica sa faca treaba mare. Se tinea din toti rarunchii sa nu faca, urlete, urlete si din partea maica-sii;
- dupa 2 ani au inceput toanele si de la 2 ani si 6 luni a avut toane la orice, daca respirai gresit incepea sa urle.
Ce am invatat:
- dormea in galagie. Daca-l plimbam pe strada principala printre claxoane si camioane turate imi adormea in 5 minute;
- sa-i dau sa bea lapte cand ma culcam eu, pe la 23:00, chiar daca dormea. Asa macar dormea pana pe la 5:00;
- n-a avut niciodata nevoie de jucarii. Intre 0 si un an simplu fapt ca exista e prea multe pentru el de procesat. Intre un an si doi faptul ca are degete era deja mega interesant. Daca ridica o piatra deja l-ai extenuat.
- aer de mare sau munte = extenuare rapida;
- pana la 2 ani cartile de povesti sunt inutile. Dupa 2 ani sunt interesante ca pot fi rupte;
- animale de companie = chin. Aveam trei pisici, le batea la trei coaste. Si un caine, macar mai latra;
- categoric nu le dai de mancare intre mese. Eventual un mar/portocala. Altfel nu iti mananca la masa. Bunica si sotia mereu ii dadeau de mancare intre mese. Si apoi se chinuiau sa o indese la pranz;
- nu te baza pe femei. Nu stiu mai nimica despre copii si nici nu-s interesate. Asta mic imi plangea si maica-sa cu bunica-sa se uitau una la alta. De obicei e sete, foame, scutec ud sau somn.
- de la 2 ani te joaca pe degete. Imi zicea: Plang si vine mama direct in fata. Cu mine nu are nici o soarte de izbanda, cu maica-sa face ce vrea;
- nu are rost sa te intelegi cu ei, vorbitul nu inseamna nimic pentru ei. Nici nu inteleg toate cuvintele. De fapt nu folosi expresii. De exemplu “sa batem palma”. O sa inteleaga doar ca e ok sa bata (pe tine, animale, oameni pe strada)
- cel mai fericit pana la urma a fost mereu cu alti copii. Il lasam de la 7:30 dimineata pana la 17:00 si tot mai voia sa stea cu colegii. Daca ai o curte fara obiecte periculoase si vreo 2 - 3 copii de-a vecinilor te-ai scos. Noi am avut curte dar cu foarfeci, greble, sapaligi, sarma ghimpata, numai pentru copii nu era curtea aia.
- sunt un milion de strategii sa doarma/manance. Trebuie doar sa ai un partener care sa lucreze cu tine. Sotiei cred ca pana la urma ii convine ca sta pana la 12:00 noaptea. (De pilda sa-i inveti sa doarma le iei 10 cadouri marunte si le pui undeva sa le vada, sus. Ii zici ca daca se baga in pat si doarme, va primi unul din cadouri dimineata. In 3 zile l-ai dresat. Desigur, sotia a zis ca stie ea mai bine)
- in mare parte toti parintii isi lasa copiii mici la bunici. Daca n-ai doua perechi de bunici, matusi si unchi, veri si frati disponibili, nu fa copii; Sunt literalmente niste animale;
- psihologia inversa merge. Toti i-au zis ca se taie cu foarfeca si sa o lase. Urlete, fix la foarfeca voia. Am luat foarfeca si i-am zis “Hai sa ne taiem degetele”. A fugit plangand de foarfeca. La fel cu cutitele, acele, aragaz, cuptor, oale fierbinti. “Hai sa ne prajim” si imediat imi fuge la 10 metri.
1 Like
Sau pentru cei care nu vor să aibă copii.
Nici nu trebuie, ai spus tot :))
Și la mine este ceva similar, cu câteva diferențe: mă duc după el la 15:45, îmi aud des reproșuri că l-am luat prea devreme și nu a avut timp să se joace (este când ajung cu 5 minute mai devreme), îmi fac meetingurile de sfârșit de zi, uneori facem shoppingul din săptămâna respectivă.
Noi suntem la al doilea, are deja un an și 10 luni, suntem mult mai relaxați… Îl privim detașați (a se citi neputincioși) cum face toate prostiile pe care frate-su nu avea voie să le facă.
Am crezut că am eu o problemă că nu prea am timp de chestii și mă fredonează uneori copii. Cu un singur copil e greu că îți cere toată atenția. Cu doi e așa-și-așa. Cu trei e ușor și fain. Cum zicea și Ionuț, deja ai experiență și ești mai relaxat. Plus că se joacă singuri.
La mine ziua decurge ceva de genul - aproximări foarte mari:
7:15 trezirea
7:45 dus copiii la școală
8:45 - 11:45 chestii legate de profesie/muncă
11:45-13:45 adus copii, pauză
13:45-18 (vara) chestii legate de profesie/muncă
18-21 ???
21-22 somn copii
22-01 timp ‘liber’ dacă e posibil
1 Like
Cred că la tine veriga slabă este relația cu soția.
Noi nu avem voie să ne subminăm autoritatea reciproc. Am decis că dacă avem de ales, tot timpul trebuie să ne ajutăm noi între noi, chiar dacă înseamnă că ne “aliem” împotriva lui. La 13 ani copilul n-o să mai vrea să audă de tine, la 18 ani pleacă de acasă. Eu vreau să-mi petrec timpul cu partenera și după ce scăpăm de el [1]. Nu vreau să-mi stric relația cu ea ca să-i fac lui mofturile.
Când e seara mea să-l bag la somn, eu fac regulile. Seara ei, ea decide. Eu sunt mai strict, ea e mai flexbilă. Copilul știe și s-a adaptat. Dacă e cu mine și nu-i convine ceva, știe că tot ce primește de la maică-sa e o îmbrățișare, însă nu scapă de ce are de făcut cu plâns sau crize. Am avut crize de plâns/țipat nasoale, n-am cedat. Nu s-au mai repetat (cel puțin niciodată din același motiv). De ce ar mai face asta dacă nu a obținut nimic?
Oricât de greu mi-ar fi, nu intervin când are ea probleme cu el (chiar dacă eu mă înțeleg un pic mai bine cu el). Nici ea nu intervine când mă cert eu cu el. Relațiile dintre noi și el sunt diferite, și fiecare relație trebuie să treacă prin crize ca să se formeze. Când dăm de greu, ne dăm sfaturi după ce adoarme el, nu intervenim. Chiar dacă face ceva cu care eu nu sunt de acord, îi zic după, nu intervin pe moment. Dacă avem nevoie de ajutor, cerem. Dacă suntem dispuși să ajutăm (de exemplu să-l preluăm chiar dacă nu e seara noastră), ne oferim. Rar se întâmplă să-l preia celălalt, însă se mai întâmplă. Toți avem zile proaste.
No offense, dar să-l crească ea dacă așa îl învață. Nu poți să f**i meciul în halul ăsta și apoi să te retragi pe tușă să vezi ce se întâmplă. Dacă partenera mi-ar face așa i l-aș da în brațe să se ocupe ea de el.
Când unul din părinți îi face voile și-l scoate din rahat de fiecare dată, copilul ăla n-o să-nvețe nimic în afară de faptul că dacă se crizează obține ce vrea. Diferența e doar cât de mult trebuie să țipe până cedează unul din ei. Asta o să fie principala lui metodă de a obține ce vrea.
14 ani, dar cine ține evidența
↩︎
5 Likes
Ai de mine! Tu nu te mai incadrezi la părinți cu copii mici 
Am mai auzit la cineva de asta
Nici eu n-am avut… Plănuiesc să le iau lor (am 2 băieți)… Cred că o să regret.
Asta fac eu cu timpul meu de când am copii.
Am muncit 2 ani sa ajung in punctul asta. Cand s-a mutat aici nici sa mearga singur la baie nu reuseam de fiecare data, trebuia sa ii tina cineva de urât. Si zeci de alte fițe alimentate de bunici. La afterschool zilnic ii pune singuri sa isi intinda pe paine, si uite ca acum face singur si mai e si mandru de reusita lui.
Sa nu mai zic cat de greu a fost sa impun rutina. Acum singur vine si isi anunta planul pt ziua/seara respectiva si e gata sa negocieze daca nu a ales bine activitatile.
Sunt 100% convinsa ca in Romania nu mi-ar fi iesit ce am reusit aici. Din ce mai tin legatura acasa, parintii romani isi slugaresc odraslele pana la varste mult mai mari. De asta am ales sa venim aici, sa evit contaminarea inerenta din societate.
2 Likes