Știu că muriți de curiozitate așa că vă mai spun despre tastatura mea minunată 
(tldr la sfârșit)
- o folosesc exclusiv de trei zile.
- De la ~90 wpm (cât aveam pe o tastatură convențională) am scăzut la 30 la prima încercare; acum sunt pe la 50-60 wpm. Încă trebuie să mă gândesc la „apăs asta ca să scriu asta” dar e o chestiune de obișnuință.
- mi-am dat seama câte shortcuts folosesc mecanic. (hint: majoritatea, nu puține).
- nu sunt convins că formatul curbat este mai bun (sau mai rău!) decât formatul „clasic” de tastatură. Idem și pentru tastele aranjate unele sub altele vs ușor înclinate.
- mi-am dat seama însă cât de incomod este să ai tastele grămadă vs split. Nu mă văd revenind la vreo tastatură „dintr-o bucată” prea curând.
- mi se pare grozavă ideea de „nu-ți place tasta asta, remapeaz-o”. Iar procesul este atât de simplu…
- mi se pare grozavă și funcționalitatea de mod-tap (vine în qmk), care îți permite să atribui funcționalități multiple aceleiași taste. De exemplu, dacă țin apăsat este shift, dacă apăs scurt este spațiu. Practic toate celelalte taste modifier (alt, ctrl, win) au rol dublu.
- sistemul de layere funcționează: dacă țin apăsat pe enter se schimbă layer-ul astfel încât toate simbolurile coboară pe home row iar cifrele coboară un rând mai jos.
- nu sunt chiar fan al mutării săgeților pe un layer separat: mi-am dat seama că le folosesc foarte des. Idem și pentru cluster-ul home/end/del/insert. Nu este ceva mega deranjant, dar e ceva observabil.
- pe de altă parte am săgețile pe hjkl la nivel de OS, deci… yay vim?
TLDR: sunt mai încântat de aspectul „split” și de posibilitatea de a remapa tastele decât de layout-ul ergonomic oferit de dactyl manuform.