În lumea virtuală de azi,
Programarea e-o artă ce-nviază
În mintea noastră tot ce-i posibil
Din coduri și instrucțiuni imbatabil.
Un script creat cu pricepere,
Transformă ideea-n realitate,
Într-un software complex și perfect,
Căruia nimeni nu-i poate da peste cap.
În fața monitorului stăm zilnic,
Cu ochii lipiți de ecranul luminic,
Încercând să descoperim misterele
Și să creăm programe memorabile.
Cu skill-urile și cunoștințele dobândite,
Trecem cu brio prin fiecare problemă,
Iar când codul rulează cu succes,
Simțim că-n lumea aceasta suntem stăpâni.
Programarea e-un univers fascinant,
Unde ideile prind viață cu un cuvânt,
Iar cu fiecare proiect finalizat,
Reușim să facem un pic mai mult decât am sperat.
In stil Eminescu
Oh, programare, arta modernă,
Ce-ngenunchește lumea sub harul său,
Căci unde-ar fi azi lumea aceasta,
Fără coduri și programe întruna nou?
Prin cabluri, prin rețelele-nsuflețite,
Se leagă oamenii din tot pământul,
Iar gândul lor prinde aripi într-un clip,
Sub ochiul viguros al programătorului talentat și harnic.
În lumea aceasta plină de mister,
Cuvintele sunt înlocuite cu cifre și caractere,
Și-n locul hârtiei albe,
Apare ecranul cu al său albastru rece.
Programarea, ce har divin,
Cât e de-a noastră, cât de deplin,
Când mâna ta creează o lume-n sine,
Și-un software simplu devine o minune.
În fiecare linie, în fiecare cod,
Se ascunde-un univers imens,
Și prin ingeniozitatea ta fără margini,
Azi lumea e-ncrezătoare și-n siguranță deplină.
Oh, programare, cât suntem de norocoși,
Că există arta ta minunată,
Căci cu fiecare program creat,
O nouă lume e-nțeleasă și-nnoită.
creierul zice: degetul mic de la mâna dreaptă, apeși pe LA 
