Salutare oameni buni, as vrea sa apelez la mai-inteleptii ca mine, poate ma ajuta sa pun niste lucruri in perspectiva.
Ca multa lume ce viziteaza aste meleaguri digitale, lucrez in IT. Pregatirea mea este de inginer, am terminat la Telecomunicatii cu rezultate modeste, dar m-am descurcat pe propriile puteri. Problema-i ca simt ca ma plafonez. Desi mi-au venit tot felul de idei, unele le-oi fi si uitat, nu cred ca mi-am gasit mediul propice, sau nu am reusit sa deschid ochii, pentru a intelege cum sa dezvolt un sambure aruncat de muza in proiecte sau sa le propun undeva sau sa le inteleg ca o ghidare catre o anumita cariera.
La lucru, desi un mediu cu oameni veseli, simt ca doar imi vand timpul si nu particip la ceva de care sa fiu mandru - ocupa si un segment major de timp pe durata zilei, luat in calcul cu transportul prin oras. Banii vin, viata trece, dar emotia e rece.
Zilele astea m-am gandit sa continui cu un masterat. Azi dimineata am mers aproape fara sa vreau dupa o adeverinta la medicul de familie, dar stau acum si ma intreb la ce folos. Sunt multe ore pierdute pe cursuri cu informatii vechi, laboratoare si seminarii in parti diferite ale orasului - lucruri care, odata trecut de etapa aia de adolescent la 20 de ani, te cam enerveaza intr-un oras aglomerat. Dar totodata un master e, la fel ca facultatea, un mod de a cotrobai prin sertarul cu oportunitati. Poate sa continui cu Telecom-ul… daca nu acum, la anul? Dar nu vreau sa tot aman si sa imi para rau dupa.
M-am gandit si la MOOCs, carti si alte forme de cursuri si de auto-dezvoltare - oferta e imensa. Dar e greu sa o navighezi daca nu ai un focus intern sau un mentor.
Am gandurile astea fiindca mi-am atins un goal financiar dar am realizat ca, singur fiind, cu perspective de recesiune globala in curand, nu are sens rational sa investesc deocamdata in a ma stabili aici, desi demult imi doresc un loc al meu unde pot sa ma joc in voie, sa mesteresc la o masina, la un motor, sau mai stiu eu ce giumbuslucuri. Poate, desi lucrul cu calculatorul e o pasiune, statul prea mult timp in acelasi loc cu oameni care nu-mi impart pasiunile si cu care lucrezi pentru un proiect care nu e al tau, ma obosesc.
Oare are sens sa incerc in vest vreo 2-3 ani? Sa incerc sa gasesc aici alte lucruri de facut?
Simt ca trag pentru nimic, dar nu ma pot opri.