Întotdeauna m-a deranjat asimetria dintre ce informații cere persoana de recrutare unui candidat si ce ofera in schimb (fie la telefon, fie face 2 face).
Câteva exemple (Recruiterul si Candidatul):
R: Ce salariu v-ar interesa
C: X-Y
C: Ce salariu oferiti
R: Nu va putem spune, dar dupa evaluare …
R: Ce abilitati/cunostinte aveti:
C: X,Y,X
C: Ce trebuie sa fac pe acel post
R: Chestii generice (asta daca le stie macar).
…si lista poate continua
Oare cand se va intelege ca acest proces de angajare este o negociere (caci fiecare parte are ceva de dat) , iar aceasta negociere pentru a avea succes trebuie sa fie una pe picior de egalitate.
Vrei sa spun totul despre mine? Spune si tu totul despre tine (ca la prima intalnire)
P.S: nu e cazul postului de la care am facut legatura, insa mi-a adus aminte de o practica facuta de recruiteri de meserie.
Din experienţă am văzut că depinde de la firmă la firmă.
Unele au înţeles că cererea de developeri este mult mai mare decât oferta, iar altele încă nu pot trece peste ego şi - prin urmare - nu se pot acomoda cu gândul că developerii ar interview-a* de fapt firmele (cel puţin pentru moment).
*mai în glumă / mai în serios - dar cu un mare sâmbure de adevăr
Intentionez sa incep in curand sa imi caut un alt loc de munca si chiar voi incerca sa urmaresc aspectul asta. Sa vad cati ofera macar un min-max pentru pozitia respectiva.
Din experientele mele pe la interviurui, prin Cluj-Napoca, nu am intalnit aceasta problema. Chiar primele 5-10 minute din interviu, s-au inceput cu prezentarea firmei si dupa aia am trecut la celelalte aspecte. Insa nu neg ca nu exista asa cazuri.
Nu confunda prezentarea firmei in sensul in care noi iti spunem ce tari suntem noi si ce varza esti tu pentru ca in felul asta sa ceri mai putini bani Se practica la greu si in Bucuresti si pretutindeni.
Nu confund.Mi s-a spus pe ce proiecte se lucreaza, cu ce tehnologii se lucreaza, in ce conditii, ce va urma sa fac… Ce-i drept, companiile in cauza, erau destul de serioase.
Pai aici e toata jmecheria, sa iti spuna si ei un interva de preturi, “intre 1000 si 1300” ca daca tu vrei de ex 1500 sa nu pierzi 2-3 sedinte de interviu ca sa afli asta la final.
Ultimul interviu la care am fost, a inceput cu un mesaj pe LinkedIn, urmat de o discutie pe mail. Dupa al treilea mail cu hr-ul am aflat detalii legate de proiect, dar mi-au spus ca salariul urma sa fie negociat dupa interviu, acesta fiind “in concordanta cu media pietei si experienta” mea.
Am avut o discutie cu doua persoane hr si tehnic si le-am spus cat cer, hr-ul mi-a dat de inteles ca este ok suma.
Am primit un mail cu un site unde am dat un test PHP+MySQL, am luat 100%. Dupa am mai avut inca o discutie cu arhitectul de pe proiect, partner in firma. Toate feedback-urile au fost ok. La o zi dupa ultima discutie am primit si oferta, mai putin cu 20% decat cerusem, chiar mai putin decat salariul pe care il aveam…
Dupa ce le-am refuzat oferta prin mail, m-au sunat sa negocieze… Practic am pierdut vreo 6-7 ore, dar nu stiu daca ei si-au gasit echipa pentru proiect.
@emanuel sper ca e o poveste mai veche (am citit partea cu ultimul interviu, dar SPER din toata inima ca e mai veche), chestii de astea se faceau inca de acum 10-15 ani, te tineau in interviuri pana ti se acrea si dupa aia te sunau ca sa renegocieze. Ce anume, timpul meu pierdut?
Povestea este de jumatate de an. Nu caut sa-mi schimb locul de munca, dar cred ca e ok macar o data pe an sa ma duc la cate un interviu, sa vad ce se mai intampla la altii.
Legat de articol, la primul job ca programator am avut interviu online cu intrebari generice urmat de o discutie cu CTO-ul si a trebuit sa-i scriu un program de parcurgere al unui arbore, pe o tabla. Stiam raspunul pentru ca tocmai terminasem facultatea, dar acum abia imi amintesc vag cu ce se mananca.
Am să fiu avocatul diavolului puțin: aia cu „nu te mai duci la interviu dacă nu dau salarul care îl vrei, că oricum n-are rost” merge numa dacă ești așa de bun și experimentat că un interviu în plus nu te mai poate învăța nimic. Degeaba oferă firma 10 mii de euro pe lună dacă tu nu ești „călit” în arta interviului, ca să zic așa.
Pe de altă parte, da, e multă bataie de joc, și multe firme te prostesc să intrii în procesul de interviu, chiar dacă tu zici ca vrei 2000, că poate iți arată ei cât de varză ești si accepți un 1500. Dacă stai 3 zile să te pregătești de interviu, îs iritante faze de genul ăla, dar poate atunci problema e alta
Cei de la HR de obicei au cateva practici de negocieri. Nu cred ca vreo companie vrea sa-ti demonstreze cat de varza esti si sa iti ceara mai putin. Daca esti varza de ce te-ar mai angaja sau de ce ar mai continua interviurile cu tine.
In primul rand, la orice interviu, orice zice compania despre tine, daca e dispusa sa te angajeze inseamna ca nu este varza in ochii lor. Pe de alta parte este vorba de negociere. Se negociaza cerintele postului. Se negociaza responsabilitatile. Se negociaza salarul, benficiile, timpul de lucru, etc.
De fapt, daca zici tu suma prima data, din start esti in avantaj. Tu ai setat referinta. Sa zicem ca o firma ar vrea un programator cu experianta X si Y pentru suma de 1500. Tu te incadrezi perfect, dar ceri din start 2000. Procesul mental ce se produce in companie este: uite-l pe candidatul asta, se incadreaza perfect dar cere 2000; probabil vroiam sa dam noi prea putin, vrem prea mult pentru prea putini bani. Ai sanse mari sa ti se ofere 1800 … suma de fapt ce vroiai si tu, doar ca ai zis 2000 sa ai de unde negocia.
Daca firma zice, iti dam 1500 pentru experienta X si Y ce se intampla? Referinta este setata de firma. Tu vei fi influentat. Vei crede ca vrei prea multe cu 2000. Si vei lasa de la tine. Te vei angaja pe 1700 si vei fi fericit. Mai mult, vei avea si o senzatie ca ai revenit la realitate si ca va trebui sa demonstrezi de doua ori mai mult sa meriti 2000.
De regula in negocieri cine spune primul suma este cel care pierde.
Iar interesul companiilor este sa angajeze oameni cat mai potriviti de pe urma carora sa aiba cat mai mult de castigat. Sa plateasca cat mai putin si sa primeasca cat mai mult. Asta e capitalismul, nu e mare lucru.
Sunt putine companii care ii cauta pe cei mai buni. De regula se cauta cei mai potriviti. Potriviti din toate punctele de vedere.
@gecko exact Dar nimic nu te impiedica sa spui o suma mai mare, ca sa ai o marja. Bine, asta depinde si daca ei te vor, sau daca te duci junior developer caine surd la vanatoare
Ceri mai mult decat vor ei sa dea si ai pierdut un job bun, poate ca ai fi acceptat sa lucrezi chiar pe mai putini bani.
sau
Ceri mai putini decat vor ei sa iti dea si ai pierdut ocazia sa primesti mai multi bani.
Toate companiile au plafoane salariale, in functie de pozitie, experienta, etc.
De ce sa nu ii lasi pe ei sa iti faca o oferta daca chiar te vor?
Ai ocazia sa aflii si tu cat valoreaza munca ta, ce stii sa faci, cunostiintele.
In functie de cat ofera iti e mai usor si tie sa te decizii/negociezi daca e cazul.
Primesc ocazional mailuri/mesaje cu joburi si exceptand mailuri legate de joburi din Romania peste tot mi se spune salariul de la inceput. Chiar inainte de interviu. Desigur cu mentiunea ca poate fi mai mare sau mai mic in functie de nivelul de experienta.
@gecko Ai dreptate, dar depinde din ce postura vorbim. Daca esti junior/mediu atunci da, ai nevoie sa-ti aprecieze altii nivelul/gradul de performanta si implicit, ar fi bine sa-i lasi pe ei sa-ti propuna un salariu. Daca esti avansat/PM/guru/rasmus leerdorf, ai 10-15-20-100 de ani de experienta, iti stii bine nivelul si nu ai nevoie ca altii sa te faca sa-ti pierzi timpul prin interviuri inutile ca sa afli dupa 2 saptamani ca de fapt iti ofera mai putin. Si atunci le spui o suma, le convine bine, nu le convine, negociezi, nu vor sa negocieze, drum bun.
Poate s-au mai schimbat lucrurile, nu mai lucrez de vreo 8 ani (nu mai lucrez in sensul standard, la domiciliul patronului) dar cand imi cautam eu de munca, niciodata nu se spunea salariul de la inceput. Poate am mai evoluat si noi.
Si eu eram convins ca cine zice prima data o suma pierde in general. Dupa ce am citit carte lui Daniel Kahneman, Thinking Fast and Slow, am inteles insa ca nu este asa.
Cel care spune prima data castiga, pentru ca seteaza referinta. Orice negociere ulterioara va fi purtata in jurul referintei. Colocutorul se va gandi automat in referintele setate de tine. De aceea si daca aplici la un job cu un set de cerinte, vei avea anume pretentii. Referinta fost deja setata de angajator, prin “job requirements”. Insa daca vine o firma la tine sa te intrebe daca nu ai fi interesat sa lucrezi la ei, si tu raspunzi cu “oferta” experientei tale, tu setezi referintele.
Este subtil. Din pacate nu pot sa explic mai bine. In cartea mentionata este sustinut totul cu studii si experimente si explicatie psihologice si biologice.
Daca doriti sa aprofundati subiectul, cautati pe net dupa “negotiation setting anchor” sau “negotiation setting reference” sau “reference bias” si veti gasi mai multe detalii pe aceasta tema. Sau mai bine, cititi cartea ce am mentionat mai sus. Este foarte educativa si chiar distractiva. Cred ca este si audiobook sa-l ascultati in drum spre lucru.
(cel puţin pentru moment).