Eu lucrez de 5 ani intr-o firma mai micuta. Salariul nu e dintre cele mai mari pe domeniu dar e decent avand in vedere cerintele si nivelul mai putin ridicat de stres, asa ca in urmatorii 1-2 ani ma vad continuand aici, dar nu pentru tot restul vietii.
Orice proiect as avea de facut, lucrez in primul rand cu pasiune, si apoi pentru bani. Insa in jurul meu, vad ca majoritatea programatorilor care ii cunosc merg cu scarba si cu ideea ca munca e doar pentru bani si ar vrea sa fie acasa/ la mare/ in Grecia/ pe Luna/ oriunde alundeva decat la lucru. Normal ca pana la urma fiecare cu treaba lui, dar totusi, parca altfel iti vine sa lucrezi cand vezi ca si cei din jur o fac cu placere.
Din experienta voastra, la alte firme tot asa e atmosfera? Peste tot este asa si oamenii lucreaza in general doar pentru bani si pentru a-si sustine viata de dupa lucru? Sau mai exista locuri in care lumea sa vina cu drag? Eu nu pot compara pentru ca este singura firma la care am lucrat pana acum. Am fost la internship-uri in timpul facultatii, iar atunci era alta treaba, desi existau si atunci oameni pictisiti, majoritatea erau dornici sa invete si entuziasmati.
E foarte complicat sa motivezi oamenii, as zice ca daca nu sunt ei insisi motivati intrinsec oricat de multi bani sau oricate proiecte interesante ai arunca spre ei se vor plictisi, te adaptezi super repede la orice crestere de venit sau la orice conditie buna pe care o capeti si ala devine noul normal.
Da, e normal sa existe multi oameni nemultumiti, blazati, obositi de un loc de munca sau de o cariera, mai ales atunci cand realizeaza ca in schema larga a lumii asteia ei nu realizeaza nimic, sunt doar o mica rotita sau doar o linie intr-un excel, o resursa umana si munca lor nu face 2 parale, tocmai de asta oamenii obisnuiti investesc in familii, in prieteni, in pasiuni, hobby-uri pe langa munca, ca sa n-o ia razna.
Multumesc pentru raspunsuri!
Pai e bine de stiut ca e asa cam peste tot, ca sa nu am impresia ca daca as pleca la alta firma / in alt oras / alta tara ar fi mai bine din punctul asta de vedere. Macar asa apreciez avantajele de care am parte acum, si imi vad de treaba mea ca si inainte.
Ai mei astazi nu mai pot trimite datele la firma de contabilitate. Bummer. Chestia tare e ca pana azi nu stiau ca firma de contabilitate are un Dashboard pentru API.
Si sa vina unul sa ma intrebe de ce ma intereseaza banii si nu fac asta din pasiune.
Ma gandeam sa-mi fac eu o aplicatie si sa vand prin ea. Primul pas e inregistrarea la, probabil, Camera de Comert. Deci sa am de-a face cu statul. Deci pica din prima idea de a face ceva care e numai al meu.
Sunt PFA, stiu persoane cu PFA din alte domenii si care primesc si astazi instiintari de plata din 2014 cu datorii. Nu multumesc, daca orice initiativa antreprenoriala trebuie facuta prin parteneriat cu statul, mai bine raman asa.
Da cam asta patesc de multe ori, chiar pornesc cu chef de lucru si dupa cateva episoade de mare competenta ajung la concluzia ca tot banii sunt singurii care ma mai tin la servici. Normal ca nu as lucra nicaieri doar din pasiune fara plata, dar sunt pe ideea ca din cele opt ore (sau mai mult) pe care le petrec la lucru intr-o zi, mai degraba intr-un loc in care sa mergi cu drag (pe salar acceptabil) decat undeva unde primesti putin mai mult dar abia astepti sa treaca ziua.
Exclud din start ideea de a-mi face PFA avand in vedere cata birocratie, risc si complicatii presupune.
Vorba “Timpul trece, leafa merge” am gasit sa fie foarte relevant in anumite companii cu care am avut de a face si in care am lucrat. Oameni pentru care totul a devenit banal, a caror munca nu este apreciata si totusi sunt tinuti in frau cu cresteri mici si anuale de salarii, party-uri corporate din cand in cand, etc.
Cred cu tarie ca angajati pasionati exista atunci cand au un stake in companie. Iti zic din experienta ca atunci cand succesul unui om e putin mai strans legat de succesul intregii companii si acesta chiar simte ca face o diferenta in cursul muncii lui (pe langa un salariu motivant si o echipa grozava, desigur) altfel are nivelul de entuziasm, altfel are motivatia si altfel il simti pe acest om.
P.S. am facut cand eram in Bucuresti la o multinationala un mic experiment si am intrebat colegii daca le place ce fac si daca vin la munca cu entuziasm. Dintre oamenii pe care i-am intrebat, doar un coleg a raspuns ca ii place. Iti tragi propriile concluzii din asta
Din proprie experență știu că trebuie să îți stabilești țeluri înalte ca să ajungi undeva în viață. Deci dacă dorești mai mult nu ințeleg care este motivul pentru care sa rămâi acum pe loc. Mâine va fi cu siguranță si mai greu.
Mai cred că, pentru a avea succes, ai de ales una din două variabile:
1: compromisuri;
2: stres;
Pasiunea iese din calcul. Muncim ca să trăim, deci muncim pentru bani. Pasiunile- călătoriile, muzica, ieșitul în oraș la film cu prietenii, șahul…etc-nu au legătură cu asta, dimpotrivăm, ele trebuie alimentate.
Ne place să facem ceea ce știm să facem. Dacă ești bine pregătit și ești un bun profesionist înseamnă că îtî place ceea ce faci. Iata deci, o dublă implicatie ( să ne întoarcem la logică, doar suntem printre programatori) .
Blaga spunea: roua este sudoarea privighetorilor ce -au ostenit toată noaptea cântând. Eu aș traduce asta așa: nu poți obtine rezultate făra sacrificii. Iar munca prestată exclusiv din plăcere este o utopie.
Realitatea mundana este ca in general e cu suisuri si coborasuri. Cand incepi intr-un loc nou e interesant, deci pasiunea e mai mare, apoi dupa ce te obisnuiesti devine mai plictisitor mai ales daca ai de facut si mentenanta. Majoritatea programatorilor pe care ii cunosc eu nu sunt scarbiti de munca, doar plictisiti eventual. Dar si asa apar momente interesante, un bug mai complicat etc. Atata timp cat nu lucrezi sub superpresiune si cu manageri stupizi daca esti programator ar trebui sa fi destul de ok la munca.
Exact… Am vazut ca de obicei se ofera cat sa tina oamenii ca ei sa nu plece, dar nici un pic mai mult… chiar si celor care avem un rol mai important in succesul firmei.
Pai momentam incerc sa imi definesc ce inseamna acel “mai mult” pentru mine (mai multi bani, proiecte mai profesioniste, echipa mai profesionista, tehnologii mai moderne, atmosfera mai placuta, stres mai putin, titlu mai bun, firma mai mare, cu renume mai bun… care dintre acestea sunt prioritare). Asa ca prefer sa nu ma grabesc si sa regret. Primul pas inainte sa schimb este sa stiu ce caut. (De aceea mi-am si facut cont aici, pentru a intelege mai bine cum merge programarea in zilele noastre si incotro se indreapta in viitor)
Cam asa este, la noi se mai si schimba tehnologiile si proiectele dupa o perioada asa ca lucrul devine mai interesant, dar si mai obositor si stresant in primele saptamani.