Master pe IT, o necesitate?

Este important sa finalizezi un program de master pe IT, in contextul in care facultatea pe care ai urmat-o nu era conexa cu domeniul? Mă refer la factori ca șansele de angajare, salariul etc… ( pe partea de web)

Nu, facultatea de IT nici nu are prea mare legatura cu web-ul, de exemplu faci baze de date, C++, java, retele, sisteme de operare, multe matematici, fizica, etc pe cand pe web bagi un mongo db + nodejs, nu nici o treaba cu vr-o disciplina de la facultate.

Masterul poate fi un plus la angajare in sensul ca faci o impresie mai buna dar nu se ia in calcul la salariu (doar doctoratul se pune). Ca orice calificare suplimentara e bine sa fie daca ai timpul necesar si dispozitia sa il faci. In plus daca ai un master (eventual intr-o zona de management) poti accesa mai usor ulterior roluri de conducere.

1 Like

Și salariul cu cât este mai mare in contextul unui doctorat la activ?

Nu e necesitate, nici facultatea nu e.

Masterul poate ajuta (evident, pe lângă knowledgul propriu zis) ca diferențiator între candidati similar.

Mai umbla o legendă corporatista cum că dacă vrei sa ocupi o poziție în upper management (eu știu, senior manager, director) atunci cică masterul ar fi un requirement.

In context corporatist as putea spune ca masterul conteaza. In umila mea experienta, cred ca 90%+ din oamenii care ocupa pozitii de upper management au terminat un master.

Bineinteles ca asta nu e o regula, nu e o statistica, nu am un studiu in spate. Este doar observatia mea pentru companiile la care am lucrat. Majoritatea incadrandu-se la definitia de “corporatie”, dar nu numai.

La Stat este o alta poveste. Nu poti fi incadrat ca Director(cu variatiile lor gen Director General, Director Adjunct), dpdv legal, fara diploma de master. Mi se pare ca nici Sef Serviciu nu poti sa fii fara master. Nu sunt 100% sigur totusi pentru sef serviciu.

O sa razi ca nu te intereseaza sa lucrezi la stat…Eh…poate nu deocamdata…

1 Like

Eu la astia cu master ma uit atent ce au facut si unde, iar daca ai 2 si ai inceput munca abia dupa sunt foarte circumspect. Consider ca ai mai huzurit niste ani pe banii alor tai in loc sa pui osul la treaba.

Din punctul meu de vedere nu conteaza aproape deloc, pentru ca stiu cum se fac masterurile la noi. Mai degraba un curs online pe la o universitate pe-afara, ala il apreciez mai mult.

2 Likes

Necesitate pentru ce?

Pentru unele joburi, nu e necesar.
Pentru altele, chiar daca nu e necesar, e bine sa-l ai.

Pentru altele, poate fi chiar insuficient.

Recent o companie numita Meta-Crap sau asa ceva (fosta fakebook) a pus o gramada de joburi pe linkedin. Arunca si tu o privire pe-acolo sa vezi daca ei considera necesar sau nu.

Uneori, la munca de jos, gasesti asa ceva la calificari minime (nu zic nimic de ce se intampla la egalitate, dar vs unul care are si una si alta):

Alteori, la calificare minima e trecut asa:

Nu cred ca trebuie sa explic faptul ca din nou, la egalitate, cel cu BS (de la ‘bullshit’?) poate pierde in fata unuia cu Ph.D.
Alteori sunt pur si simplu nesimtiti si nu trec studii la minim (ceea ce probabil inseamna ca accepta si 4 clase sau mai putin), dar la preferinte:

Minimum ca sa-ti accepte CVul e pe-acolo, pe la ‘minimum’. Dupa aia, la preferinte sunt criteriile ca sa nu fie acceptat la gunoi.

2 Likes

Eu am master-ul facut. Nu pot sa spun ca m-a ajutat cu ceva.
M-ai mult l-am facut ca sa am studii complete si nu de dragul salariului sau sanse de angajare.

Corect, depinde enorm ce vrei să faci.

Dacă vrei să faci chestii de bază, poți face lejer fără studii.
Dacă vrei să lucrezi la o companie ce face facial recognition de ultimă generație, n-ai ce căuta acolo fără studii serioase, ăia sunt pe cutting edge, ce fac ei acolo nu găsești pe stackoverflow :slight_smile:

1 Like

Depinde ce intelegi prin ‘baza’. :stuck_out_tongue:

Wordpressuri și din astea bazate pe cms-uri.

Si care e problema? Noi traim ca sa muncim sau invers? In tinerete nu ar trebui sa muncesti asa multi si sa te bucuri de viata, cand atunci, la 65 cand te dor genunchi de la stat in picioare doar.

Am vazut ca tine gen “work will set you free” si cand s-au trezit mai tz, s-au gandit si ei sa recupere ca tot romanu, mancand si beund ca porcii, ca doar atat mai putea face la varsta lor, insa ironic nici asta, nu duce ficatul, insa nu se vede imediat.

1 Like

Un part-time nu cred că omoară pe nimeni :))
Nu cred că se referea la muncit pe brânci, dar sa stai la 25 de ani pe banii părinților și să nu fi muncit o zi din viața, e penibil. Timpul e destul dacă știi să l gestionezi, fara să ți cada picioarele:))

1 Like

Nu e deloc penibil, in primul rand nu avem deloc dreptul sa judecam, fiecare face ce vrea cu viata lui apoi daca ii permite situatia sa stea si pana la 30 ani, ideologia de oamenii muncii vad ca e adanc inradacinata.

E destul pe naiba, cu anii de la 20-30 nu te mai vezi niciodata, dupa 30 ani toti sunt asa pragmatici si materialisti sa nu mai zic ca nu te angajeaza nimeni pe part time, astea sunt povesti disney.

As mai adauga ca nici nu mai se pare “unjust” tu ai grija de parinti de la 60+ ani plus, plus ca unii mai au si pretentii ca vor nepoti, pt ce, ca te-au crescut cat ii obliga legea 18 ani?

Trăiește cum vrei frățioru :))
Să scoți o fata la suc pe banii lu mama la 30 de ani, e o adevărată demonstrație de masculinitate.
E opinia mea și mi-ar fi jena ca copilul meu sa fie așa, ție posibil sa nu, idk, nu judec.

Comentariul tau nu se leagă de subiect și se duce în cu totul alte direcții, unde sunt păreri și păreri.

Da, aici e o discuție separată, poate putem face topic dar habar nu am cum s-ar numi.

În general cei ce o ard boem și își trăiesc viața frumoasă la 20-30 de ani dacă nu reușesc să se angajeze la stat sau pe un post călduț, ajung destul de nasol.

Nimeni nu zice să nu-ți trăiești viața cât ești tânăr și să bagi non stop, e vorba doar de echilibru. Până și americanii au programul acela Work & Travel care e structurat în așa fel încât 2 luni lucrezi și 1 spargi banii călătorind cu prietenii. Aia e altceva.

Cu anii 20 nu te mai întâlnești însă nici din perspectiva plasticității creierului. Cine crede că mai face schimbări radicale după 30-40 de ani, se-nșală amarnic. Cu mici excepții, orice schimbare de obicei va necesita mult mai multă muncă și mai mult efort față de la 20 de ani când te adaptai ușor la orice fără să simți.

Acuma mă enervează și dacă o aplicație mută un buton cu 5 pixeli mai la stânga :slight_smile:

În perioada când eram ‘boss’ am avut proasta idee de a angaja unul din ăsta care n-a lucrat până la 30 de ani nicăieri. Ați muri de râs dacă v-aș povesti ce pățanii am avut cu el.

1 Like

Daca abordezi problema asa, ai face bine ca in perioada aia sa nu muncesti ci sa inveti.

Pentru ca munca nu il inobileaza pe om, asa cum ziceau comunistii, nici nu il elibereaza, asa cum ziceau fascistii, ci il indobitoceste.

Nici asta nu e buna, dar nici ideologia de parazitism social / freerider nu e tocmai morala.

ah, nu-i nici o problema, doar ca eu prefer oameni responsabili.

faptul ca reusesti sa imbini si munca si master si “traitul vietii” imi spune despre tine ca faci un time management eficient.

Dacă doar înveți și înveți și niciodată nu pui în practică, e ok strict dacă vrei să te faci profesor/cercetător.

Eu nu mă refeream că mergi și dai la sapă, ci mă refeream să faci ceva măcar tangențial cu domeniul.

Iar plasticitate nu înseamnă doar absorbție de informații, înseamnă și maturizare, disciplină, creativitate, etc.

Ajungi la 30-35 de ani cu 0 practică și doar cu teorie o să fie foarte greu să te adaptezi. Ori ești vârf și mergi spre cercetare, ori mediocru și mergi în învățământ.

Are și munca partea de înnobilare, te învață niște realități cu care te vei confrunta toată viața, că vrei, că nu vrei, în orice domeniu.

Extremele nu rezolvă nimic.