Știu că poate părea un subiect taboo pentru unii sau un subiect stupid pentru alții.
Dar, ați avut mental health issues datorate jobului in tech? Fie el de sw developer, devops sau orice necesita hard skills in tech.
Problemele pot varia (din ce am mai auzit) de la anxietate, atacuri de panica, stress cronic, depresie (poate ești underperformer la un job). Și în consecință să aveți nevoie de ajutor de specialitate (psiholog, psihiatru, coach etc).
Da, stress de la proiect nashpa cu asteptari nerealiste. Am schimbat firma
Am avut o situație în care am ales o soluție neadecvată pentru teste e2e și trebuia să corectez ce am greșit în timpul liber ca să putem livra clientului.
Era o muncă de sisif, rescris teste de la 0, rularea lor (lua o oră-două pe puțin doar să le rulezi și nu puteai folosi laptopul în același timp că dădea timeout dacă foloseai procesorul), testare manuală și în special testarea produsului de la cap la coadă pentru un release neașteptat. Aveam și minim 2 meetinguri pe zi.
Atunci vroiam să iau o pauză, n-am luat dar încă mai am sechele de atunci.
Trebuie recurs mai des la demisie, piata e inca de partea noastra
Am avut o lungă perioadă în care am avut atacuri de panică, tulburare anxioasă şi depresie (vreo 10 ani, tratament cu medicamente specifice). Iar la 41 de ani am avut un infarct miocardic destul de sever (am în mine 3 stenturi şi ceva insuficienţă cardiacă, plus un pumn de pastile pe zi pe care trebuie să le iau toată viaţa). So… meseria asta nu e chiar aşa lipsită de primejdii cum s-ar crede 
Pot să întreb/vrei să spui mai multe despre ce anume a determinat asta? Cum lucrai, ce se întâmpla efectiv în compania respectivă etc.? Mă gândesc că ar fi util să se uite și alții după „semne”.
Probleme aveam multe la inceput. Pretentiile erau mari. Banii putini. Experienta m-a invatat sa nu mai imi pese.
Ce fac eu acum? Nu mai dau 100%. Nu dau nici 80% din cat pot, decat in anumite cazuri si alea numarate pe degetele de la o mana in decursul unui an. Partea buna e ca daca faci asta din ziua 1, vei crea un anumit nivel de asteptari limitat pentru manager si colegi.
Daca o sa dai 100% din ziua 1 o sa ai probleme in viitor. Nu uitati ca exista un honeymoon period intre tine si companie/manager/proiect/echipa care la un moment dat va trece, iar caderea in performanta va fii inevitabila.
Nu ma intelegeti gresit, ma asigur ca outputul meu este la nivel cu asteptarile de fiecare data. Doar ca operez in mod maraton, nu sprint. Sprintul e pentru alte treburi…
Bănuiesc că te interesează cum s-a întâmplat infarctul. Well, n-ar putea preciza o cauză exactă. Pe vremea aia (2016) lucram deja la propriul biznis online (wifimag), munca n-aş zice că era din cale afară de stresantă.
Cel mai probabil o grămadă de papercuts care s-au adunat de-a lungul anilor, un stres mic de acolo, un stres mai mare din altă parte, poate ceva nopţi nedormite, prea puţină activitate fizică, poate prea mult fumat, posibil colesterol mare din motive ereditare sau din cauză de obiceiuri alimentare nu tocmai adecvate. Foarte greu de cuantificat. Dar bănuiesc că am descris cu destul de mare acurateţe obiceiurile nesănătoase a majorităţii colegilor de pe devforum.
Prea multe sfaturi nu pot să dau, că de majoritatea obiceiurilor proaste nu am scăpat nici acum, deşi se presupune că ar fi trebuit să mă învăţ minte Mişcare în continuare fac prea puţin (acum agravată şi de insuficienţa cardiacă), dorm prea puţin şi muncesc uneori prea mult, alimentaţia în continuare nu-i chiar cea ideală. Ce-i drept, m-am lăsat de fumat şi iau cu sfinţenie statinele si celelalte medicamente prescrise.
Ai avut noroc, un coleg pe la 30-40 ani n-a fost la fel de norocos 
.
Trebuie avut mare grija de la primele semne, multi au si diabet pe care nu il controleaza.
Acum vreo 4-5 ani am trecut prin astea, datorita jobului, in combinatie cu niste probleme personale. La job proiectul pe care lucrasem de 1.5 ani se anulase, asa ca sansele mele de a promova la urmatorul nivel au fost amanate, am facut prostia sa iau prea multe ture de oncall una dupa alta. In loc sa ma odihnesc cum trebuie, am bagat ultimul joc de Tomb Raider care aparuse pana noaptea pe la 1-2, si iaca cum m-am trezit fara chef de viata si fara energie de ceva.
Am schimbat echipa, am calatorit, am luat-o chill o vreme lunga, si mi-am revenit.
oncall am facut si eu
intr-adevar, este strsant. Mai ales cand te suna la 3 dimineata.
În 2013 am schimbat jobul, la o corporație mare, unde nu m-am acomodat (plecasem de la o firma mică). Petreceam circa 3 ore pe zi pe drum, iar la firmă eram singurul inginer angajat. Restul (~30) erau contractori și nu dădeau prea des prin birou. Ajusesem și eu la atacuri de panică și anxietate și cînd aproape am făcut un an, mi-am dat demisia. N-am fost la psiholog, însă am mers pt un an de 2 ori pe săptămînă la gym unde aveam un antrenor care-mi spunea cum să fac anumite chestii.
Stress cronic, si sentimentul e borderline burnout… e constant pt mine in ultimii ani, atacuri de panica nu, problema e ca nu am nici o idee cum sa scap de stress, nimic nu ma mai “distreaza”, filme, eh, ma enrveaza plot hole-urile si lipsa de depth, jocuri, ma dor mainile de pacate ca sa ma joc, vacante, nici alea, ma plictisesc, hobby-uri m-am gandit dar nu pre ma intereseaza nimic, carti, am citit cateva recent si mi-au placut insa daca gasesc una care imi place, citesc pana ma dor ochii.
Job-ul current e dead end si medium level stresant insa ma gandesc daca il schimb dau de mai rau…
Te cred, e teama aia de dacă e mai rău… Dar ceva trebuie să se schimbe… Ai putea încerca un nou hobby (am mai lucrat în lemn, biciclit, hiking, învățat un limbaj nou, facut un side-proiect, aplicat la multe joburi - nu tre să și accepți oferta dacă ceva pare putred).
Astea funcționează la mine. Unii o să comenteze dar din experiența mea, pentru mine astea îs cele mai eficiente.
Cunosc sentimentul. O parte din “plictiseală” probabil vine cu vârsta, dar o parte sună un pic a depresie. Mergi la un psiholog, just for fun. Nu ştiu de ce, mereu mi-a făcut bine o discuţie de câteva minute cu un psiholog/psihiatru.
Trebuie invatat sa nu va pese. Mie imi pasa prea mult la inceput
E o tendinta de a lucra peste program de cand cu wfh. Am observat si la colegi si am facut-o si eu, neplatit. Era altfel cand vedeai ca se goleste birou pe la 5 jumate. Acuma nu te impinge nimeni sa pleci.
Eu am scapat de asta obisnuindu-ma sa merg la sala la 18 fix. La inceput e mai greu da odata ce devine rutina e simplu
Două chestii care mi-au sărit în ochi:
Eu am pus o notificare recurenta in calendar cu “End of day”, stiu ca pana atunci trebuie sa lucrez si dupa ma pot ocupa de altele.
Am o lista cu todos/cursuri/filme/seriale/carti/proiecte ordonate in functie de valoarea reala in timp pentru mine si stiu ce sa fac cu timpul meu dupa munca, nu stau sa lucrez in plus. Daca termini la 18 mai ai 4 ore pana la 23 daca nu iei masa de seara (nerecomandata oricum pentru noi), dimineata daca te trezesti la 8 ai in jur de 1-2 ore libere. Daca te culci la 23 si te trezesti la 7 ai 8 ore de somn si castigi inca o ora pentru a te misca putin/planifica ziua.