Mental health and tech industry

Știu că poate părea un subiect taboo pentru unii sau un subiect stupid pentru alții.

Dar, ați avut mental health issues datorate jobului in tech? Fie el de sw developer, devops sau orice necesita hard skills in tech.

Problemele pot varia (din ce am mai auzit) de la anxietate, atacuri de panica, stress cronic, depresie (poate ești underperformer la un job). Și în consecință să aveți nevoie de ajutor de specialitate (psiholog, psihiatru, coach etc).

4 Likes

Da, stress de la proiect nashpa cu asteptari nerealiste. Am schimbat firma

1 Like

Am avut o situație în care am ales o soluție neadecvată pentru teste e2e și trebuia să corectez ce am greșit în timpul liber ca să putem livra clientului.

Era o muncă de sisif, rescris teste de la 0, rularea lor (lua o oră-două pe puțin doar să le rulezi și nu puteai folosi laptopul în același timp că dădea timeout dacă foloseai procesorul), testare manuală și în special testarea produsului de la cap la coadă pentru un release neașteptat. Aveam și minim 2 meetinguri pe zi.

Atunci vroiam să iau o pauză, n-am luat dar încă mai am sechele de atunci.

1 Like

Trebuie recurs mai des la demisie, piata e inca de partea noastra

Avand in vedere cat de toxic a devenit domeniul cred ca majoritatea au probleme.

Am avut o lungă perioadă în care am avut atacuri de panică, tulburare anxioasă şi depresie (vreo 10 ani, tratament cu medicamente specifice). Iar la 41 de ani am avut un infarct miocardic destul de sever (am în mine 3 stenturi şi ceva insuficienţă cardiacă, plus un pumn de pastile pe zi pe care trebuie să le iau toată viaţa). So… meseria asta nu e chiar aşa lipsită de primejdii cum s-ar crede :slight_smile:

Pot să întreb/vrei să spui mai multe despre ce anume a determinat asta? Cum lucrai, ce se întâmpla efectiv în compania respectivă etc.? Mă gândesc că ar fi util să se uite și alții după „semne”.

Probleme aveam multe la inceput. Pretentiile erau mari. Banii putini. Experienta m-a invatat sa nu mai imi pese.

Ce fac eu acum? Nu mai dau 100%. Nu dau nici 80% din cat pot, decat in anumite cazuri si alea numarate pe degetele de la o mana in decursul unui an. Partea buna e ca daca faci asta din ziua 1, vei crea un anumit nivel de asteptari limitat pentru manager si colegi.
Daca o sa dai 100% din ziua 1 o sa ai probleme in viitor. Nu uitati ca exista un honeymoon period intre tine si companie/manager/proiect/echipa care la un moment dat va trece, iar caderea in performanta va fii inevitabila.

Nu ma intelegeti gresit, ma asigur ca outputul meu este la nivel cu asteptarile de fiecare data. Doar ca operez in mod maraton, nu sprint. Sprintul e pentru alte treburi…

4 Likes

Bănuiesc că te interesează cum s-a întâmplat infarctul. Well, n-ar putea preciza o cauză exactă. Pe vremea aia (2016) lucram deja la propriul biznis online (wifimag), munca n-aş zice că era din cale afară de stresantă.

Cel mai probabil o grămadă de papercuts care s-au adunat de-a lungul anilor, un stres mic de acolo, un stres mai mare din altă parte, poate ceva nopţi nedormite, prea puţină activitate fizică, poate prea mult fumat, posibil colesterol mare din motive ereditare sau din cauză de obiceiuri alimentare nu tocmai adecvate. Foarte greu de cuantificat. Dar bănuiesc că am descris cu destul de mare acurateţe obiceiurile nesănătoase a majorităţii colegilor de pe devforum.

Prea multe sfaturi nu pot să dau, că de majoritatea obiceiurilor proaste nu am scăpat nici acum, deşi se presupune că ar fi trebuit să mă învăţ minte :slight_smile: Mişcare în continuare fac prea puţin (acum agravată şi de insuficienţa cardiacă), dorm prea puţin şi muncesc uneori prea mult, alimentaţia în continuare nu-i chiar cea ideală. Ce-i drept, m-am lăsat de fumat şi iau cu sfinţenie statinele si celelalte medicamente prescrise.

2 Likes

Ai avut noroc, un coleg pe la 30-40 ani n-a fost la fel de norocos :slightly_frowning_face: .
Trebuie avut mare grija de la primele semne, multi au si diabet pe care nu il controleaza.

  • Atac de panica :heavy_check_mark:
  • Depresie :heavy_check_mark:
  • Psiholog :heavy_check_mark:

Acum vreo 4-5 ani am trecut prin astea, datorita jobului, in combinatie cu niste probleme personale. La job proiectul pe care lucrasem de 1.5 ani se anulase, asa ca sansele mele de a promova la urmatorul nivel au fost amanate, am facut prostia sa iau prea multe ture de oncall una dupa alta. In loc sa ma odihnesc cum trebuie, am bagat ultimul joc de Tomb Raider care aparuse pana noaptea pe la 1-2, si iaca cum m-am trezit fara chef de viata si fara energie de ceva.

Am schimbat echipa, am calatorit, am luat-o chill o vreme lunga, si mi-am revenit.

3 Likes

oncall am facut si eu
intr-adevar, este strsant. Mai ales cand te suna la 3 dimineata.

În 2013 am schimbat jobul, la o corporație mare, unde nu m-am acomodat (plecasem de la o firma mică). Petreceam circa 3 ore pe zi pe drum, iar la firmă eram singurul inginer angajat. Restul (~30) erau contractori și nu dădeau prea des prin birou. Ajusesem și eu la atacuri de panică și anxietate și cînd aproape am făcut un an, mi-am dat demisia. N-am fost la psiholog, însă am mers pt un an de 2 ori pe săptămînă la gym unde aveam un antrenor care-mi spunea cum să fac anumite chestii.

Stress cronic, si sentimentul e borderline burnout… e constant pt mine in ultimii ani, atacuri de panica nu, problema e ca nu am nici o idee cum sa scap de stress, nimic nu ma mai “distreaza”, filme, eh, ma enrveaza plot hole-urile si lipsa de depth, jocuri, ma dor mainile de pacate ca sa ma joc, vacante, nici alea, ma plictisesc, hobby-uri m-am gandit dar nu pre ma intereseaza nimic, carti, am citit cateva recent si mi-au placut insa daca gasesc una care imi place, citesc pana ma dor ochii.

Job-ul current e dead end si medium level stresant insa ma gandesc daca il schimb dau de mai rau…

Te cred, e teama aia de dacă e mai rău… Dar ceva trebuie să se schimbe… Ai putea încerca un nou hobby (am mai lucrat în lemn, biciclit, hiking, învățat un limbaj nou, facut un side-proiect, aplicat la multe joburi - nu tre să și accepți oferta dacă ceva pare putred).

1 Like
  • meditație (da minim sesiuni de 15+ minute și făcute calumea)
  • Plimbări cu mașina cu muzica la maxim, dar cu muzica house și încerci să te focusezi pe drum și pe beat (încearcă să dai din cap in ritmul beatului)
  • Cărți, romane Best seller
  • Filme cu poveste intriganta sau SF-uri cu efecte de te lasă masca
  • Ceaiuri, eu mai bag cbd
  • Ieșiri în natură
  • Sport (dar faci până curg apele de pe tine și gafui puternic)
  • Suna ciudat, dar eu mai merg prin cazinouri și bag la aparate doar că sa am vibeul ăla complet paralel cu mediul tech. Bine, poți să mergi și prin cluburi.
  • Sa fii grateful, ești în top earners din tara în domeniu asta, nu trebuie sa faci Provident sa ai ce manca și nici rate pentru mașina de spălat.
  • Sa socializezi cu oameni cu care chiar îți place să vorbești, nu numai small talk să treacă timpul. Să simți că rezonezi cu omu cu care vorbești.
  • Și eu am fost la psiholog (am lucrat cam vreo 6 luni săptămânal) și la psihiatru din cauza anxietății și atacurilor de panica și insomniilor (luam Zoloft și quetiapina și rivotril pentru insomnii) nu e o rușine, numai sa mergi la unul bun, cu experiență.

Astea funcționează la mine. Unii o să comenteze dar din experiența mea, pentru mine astea îs cele mai eficiente.

5 Likes

Cunosc sentimentul. O parte din “plictiseală” probabil vine cu vârsta, dar o parte sună un pic a depresie. Mergi la un psiholog, just for fun. Nu ştiu de ce, mereu mi-a făcut bine o discuţie de câteva minute cu un psiholog/psihiatru.

1 Like

Trebuie invatat sa nu va pese. Mie imi pasa prea mult la inceput

2 Likes

Sunt pe acelasi proiect de cativa ani si ma simt underperformer (si in comparatie cu colegii mei, probabil chiar sunt - am colegi care am inteles ca stau si dupa 18:00 de cand cu lucrul de acasa). Problema e ca am inceput cu un anumit entuziasm, iar apoi pe parcurs am fost bombardat cu tot felul de taskuri de uzura care nu produceau nimic util in progresul meu (de genul: "investigheaza problema cutare din loguri, repara problema). Cu timpul a inceput sa-mi pese tot mai putin, desi pana la urma, imi pasa foarte mult cand imi dau seama ca am ramas in urma. Cred ca doar ma asteptam sa lucrez pe “mini-proiectele” de care pot sa fiu mandru si nu ca munca mea sa fie o dilutie de taskuri din care nu pot sa trag niciun fel de multumire de sine. Vreau sa invat mai multe, dar uneori taskurile care tin mult in combinatie cu senzatia ca nu aduc niciun plus de valoare si ca pot fi inlocuit oricand ma deprima si imi fura orice chef de a invata ceva. Pe langa asta sunt constient de plata orara care e mult mai mica cu CIM, fata de a lucra direct la un client extern - iar asta ma deprima si mai mult (dar degeaba, nu am curajul to go on my own).

In vara asta am avut o luna mai stresanta, nu neaparat din cauza jobului, dar am primit un task care nu se mai termina din cauza problemelor care au tot aparut pe parcurs - limite de sistem si specificatii precare ale clientului (practic trebuie sa fiu requirements engineer, tester si developer si sunt platit sa fiu doar developer). Si au fost si niste chestii de viata, ca sa le zicem, mai multe lucruri care separate pot fi abordate fara stres. S-au cumulat intr-o perioada de cateva zile care mi-au declansat niste anxietati si atacuri de panica enorme. Mi-a fost rau si ma simteam slabit zile intregi, mancam cu forta (am slabit fara sa vreau). Am investit bani din buzunarul meu in mental health (sedinte de terapie) si in analize care nu sunt covered the abonamentul la spitalul privat.

Dupa experienta asta mi-am dat seama ca e foarte important sa ma detasez emotional de locul de munca. Nu se intampla asta peste noapte, dar e ceva la care lucrez.

In concluzie, as vrea sa fac o schimbare dar am o senzatie ca nu sunt bun de nimic si nu mai am curajul sa fac pasi in sensul asta.

Acum m-am apucat sa invat putin React si sa-mi fac o aplicatie in joaca fiindca pe partea e frontend nu am activat niciodata, ma gandesc ca e un plus nowadays sa fii fullstack sau macar sa intelegi principiile de pe front (sau paote e mai mare durerea de cap, habar n-am…).

6 Likes

E o tendinta de a lucra peste program de cand cu wfh. Am observat si la colegi si am facut-o si eu, neplatit. Era altfel cand vedeai ca se goleste birou pe la 5 jumate. Acuma nu te impinge nimeni sa pleci.

Eu am scapat de asta obisnuindu-ma sa merg la sala la 18 fix. La inceput e mai greu da odata ce devine rutina e simplu

2 Likes