Ca programator e atât de ușor[1] să găsești job-uri remote și apropiate salarial de cele din vest încât bătaia de cap cu fentarea angajatorului și să stai în fiecare zi cu morcovu’ înfipt „azi o fi ziua în care mă prinde?” mi se pare un stress aiurea…
Apoi și te miri când vezi discuții despre „vai, să vezi cum se uită X la mine când aude că sunt din România”.
Oare de ce?
-
mă rog… relativ ușor… ↩︎
Se practica la nivel global, din pacate. Destul de des apar asemenea povesti pe diferite forumuri si subreddituri.
O poveste asemanatore
E un întreg sub pe reddit dedicat overemploying asa ca da se întâmplă des mai nou.
Nu doar noi.
La parteneră la firmă au descoperit că un cuplu din Venezuela lucrează de SUA de când cu pandemia (la un an și un pic după ce a început). A doua zi le-au reziliat contractele la amândoi fără preaviz. Amândoi aveau vechime în firmă. Nu mai țin minte dacă au informat și biroul de emigrări pe tema asta (sunt obligați legal să anunțe că altfel intră la complicitate). Teoretic cei doi trebuiau să-și piardă permisul de muncă și reședință (nu poți pleca mai mult de 6 luni fără permise speciale), iar în SUA ar fi primit ban pe viață pentru muncă ilegală. Aveau birou și în SUA, dar cei doi erau angajați în Europa. Pentru firmă e foarte riscant legal să ignore asta după ce află că o să fie considerați complici. De obicei ai nevoie de licențe/permise pentru așa ceva altfel încalci regimul vizelor în multe țări. La noi, cu libera circulație din UE e mai simplu, dar tot nu m-aș risca.
Sunt multe riscuri pe care ți le asumi fără rost. Pe lângă faptul că nu ai asigurări sociale (servicii medicale, șomaj, etc) îți mai riști și viza/permisul de muncă/reședința (majoritatea țărilor au limită cât poți sta în altă parte până pierzi rezidența).
La mine la lucru s-a trecut la 100% remote de când cu pandemia, însă dacă vreau să lucrez din altă țară mai mult de 3 zile trebuie să informez HR-ul.