Vin cu o intrebare ciudata, adresata in special colegilor mai in varsta, insa nu in mod exclusiv.
De o vreme, dupa 30 de ani de IT si 25 de ani de cariera de programator, am inceput sa ma simt tot mai irelevant, am senzatia ca indiferent de ce fac, fie el site, program, tutoriale, blogging, etc., ORICE, toata munca mea este tot mai irelevanta, chiar daca cu mintea stiu ca nu este asa.
V-ati mai intalnit careva cu senzatia asta de inutilitate, ca indiferent de ce si cat faci, ramai irelevant, ca programator, ca om de IT, atat in mediul de lucru corporate, cat si offline, si inclusiv in familie ?
Astept raspunsurile colegilor cu deosebit interes.
Cel mai probabil este o etapă a maturizării, moment în care ne dăm seama de cât adevăr este în „Life sucks and then you die” iar nihilismul pare tot mai evident în tot ce faci.
Pe de altă parte, ar putea reprezenta și un semn de burnout.
Acum depinde foarte mult și de cum percepi tu toată situația, dar dacă simți că ai nevoie să vorbești cu cineva, cel mai probabil ai nevoie de asta. Iar forumul, oricât de la îndemână ar părea, nu este locul potrivit. Un psiholog poate?
Ce simti ca a fost si acum lipseste? Este posibil sa fie o problema de perspectiva.
Eu recomant sa stai de vb cu un psiholog, avem experiente atat de diferite incat nu cred ca o sa afi un raspuns foarte satisfacator si este posibil sa-ti faci o parere gresita despre ceea ce simti. Ceva trebuie schimbat, asta e clar, dar ce, nu putem sa-ti spunem noi.
Dacă dăunează familiei, atunci un psiholog ar fi mai potrivit să ofere o opinie.
Personal mai trec prin așa ceva, în general vara, când nu pot dormi noaptea și se acumulează oboseala.
În ultimii ani am descoperit că sportul mă “îndârjește”. Petrec mai mult timp în aer liber si gasesc liniștitor să observ natura. Am devenit oarecum empatic cu mediul înconjurător și îmi fuge mintea la ce as putea face cu tehnologia pentru a îmbunătăți cumva lucrurile pe care le văd - un fel de debugging.
Alerg cam 80 de minute pe zi, iar vara mai merg și cu bicicleta. Faptul că mi-am îmbunătățit performanțele sportive (de la sofa master la alergător amator) mi-a deschis tot felul de oportunități. Am descoperit că mă pot duce la țară pe bicicletă, ca pot fenta traficul din București și multe altele.
Deci sportul ar putea fi o alternativă pentru psiholog.
Ceea ce experimentezi tu e un “smell” ca ai atins un prag de experienta si contextul in care te afli nu iti mai aduce nici o satisfactie in afara de cea financiara (probabil).
Ce e de facut? ai multe optiuni:
schimbi proiectul
schimbi firma
treci pe remote only
schimbi statutul - freelancing, consultanta sau proiecte personale
faci o pauza de dezintoxicare (zile/luni/1 an)
schimbi domeniul co totul; poate o afacere mica ceva etc.
Concluzia e simpla: ai nevoie imediata de o schimbare.
In lipsa unui root cause analysis de catre un psiholog poti sa stai pe terenul de sport toata ziua si sa te simti la fel de irelevant.
Cauzele pot fi multiple iar solutiile de genul “fa mai mult sport”, “apuca-te de meditatie/yoga” posibil sa nu rezolve problema.
Problema e foarte personală. Ține de așteptările, experiențele și situația ta actuală. Văd că toată lumea recomandă psiholog și mă bucur să văd asta. E un sfat foarte bun (vorbesc din experiența). Un psiholog, terapeut sau chiar și un personal coach te poate ajuta să treci peste momente din astea. Baftă!
Problema ta este probabil lipsa unui scop suficient de inalt in viata si lipsa de aventura, poate ai viata mult prea monotona.
In ceeace priveste utilitatea muncii tale, sau modul in care iti evaluezi tu munca, e normal ca majoritatea oamenilor sa faca chestii marunte sau aproape irelevante pentru lumea asta, asa merge lumea asta dupa cateva legi de tipul Pareto sau mai puternica Price.
Crizele astea sunt foarte bune, este un semnal de alarma ca e ceva in neregula, nu le ignora. Iti recomand sa te uiti la asta de mai multe:
Există şi forumuri de psihologie / psihoterapie, dar nu cred că este vreunul românesc. Internaţionale (în limba engleză) am găsit pe internet vreo câteva.
Am citit cu interes reply-urile colegilor, pentru care le multumesc.
Desigur, daca Ionut / @iamntz the boss man nu modifica titlul postarii / intrebarii mele, probabil si raspunsurile ar fi fost altele.
Nu am o problema pentru care ar trebui sa merg la psiholog, nu mi-am pierdut deloc motivatia (ar fi culmea, fac pe motivational speaker si ii invat eu pe cei din managementul firmelor cum sa mearga mai departe), insa, cu toate astea, intrebarea era simpla, am vrut doar sa stiu ca o data cu inaintarea in varsta, si cresterea numarului de realizari pe plan personal, nu cumva si altii au inceput sa simta faptul ca fiecare din realizarile de pana acum, par sa devina tot mai mici in lumina starii de mentalitate actuale.
Inca o data, multumesc colegilor pentru raspunsuri,
si le recomand articolul de pe betanews despre faptul ca si altii trec prin asta.
Sa recunoastem ca ceva e foarte in neregula cu modul in care societatea trateaza IT-ul in general, si cu atat mai mult programatorii, este o dovada de maturitate.
Unii din noi simt ca nu asa ar fi trebuit sa devina lucrurile, altii sunt probabil prea infatuati sau le e frica sa recunoasca.
nici vorba.