O știi pe aia cu libertatea ta se termină unde începe libertatea celuilalt?
Sunt standarde ale societății, dacă vrei, care stabilesc dacă un mod de exprimare (sau comportament) e ok sau nu. Adică într-un fel vorbești cu băieții la colțul bloculuil, în alt fel vorbești cu investitorii. Nu e și asta o limitare? De asta nu te plângi?
Și da, poți greși exprimarea. Îți poți forma anumite ticuri verbale și scapi porumbelul fără să-ți dai seama
Pe mine mă uimește faptul că trebuie să avem reguli scrise (și impuse/pedepsite) pentru lucruri ce țin de common sense (gen nu fi bully, sexist, *fob). Dar hei, abia suntem la una-două generații distanță de când ardeam oamenii pe rug din cauza culorii pielii, deci probabil common sense nu e punctul nostru forte…
Cu toate astea, sunt momente în care se ajunge prea departe și parcă o dăm în ridicol (e.g. cu pronumele de adresare în engleză: him, her, thou, thy, zhe etc). Extremele de care ziceai tu ȘI tipul din film.
Iar aceste extreme crează confuzii, confuzii ce duc la abuzuri făcute în numele PC. Iar aceste abuzuri sunt o problemă de care - și aici vine partea nasoală - nu vorbeste nimeni. Nu pentru că nu se știe de ele ci din cauza fircii de a nu fi catalogat *fob
.
Din ce am observat, în România încă nu s-a ajuns în punctul ăsta, dar având în vedere că lucrăm într-o piață globală, poate că ar trebui să acordăm un minimum de atenție acestui subiect.