Este dezvoltarea de software un job cu adevarat stresant, mai stresant ca altele? Ce parere aveti?
Ma refer in special din perspectiva unei cariere indelungate, in care trebue sa schimbi tehnologii, limbaje de programare. Ma refer la efortul depus rezultat din suma activitatilor de a invata, a crea, de a te perfectiona, de a gasi solutii la probleme, a face fata la frustrarea atunci cand nici cele mai simple lucruri nu par sa mearga, pentru ca fie ai uitat de un “flag”, fie “who the fuck knows de ce debuggerul nu se conecteaza”, etc.
Si obiectiv vorbind.
Ma refer la stresul rezultat din efortul intelectual.
Eu zic ca este, si chiar unul foarte stresant. Or is it just me?
Pai asta ziceam, trebuie tinut cont de toate aspectele. E evident ca de programat, nu programezi singur de nebun, esti platit de cineva, ai un sef, din pct asta de vedere nu e cu nimic mai diferit ca orice alt job.
Si daca nu ai sef si ai client tot aia e, clientul e seful tau, chiar daca unora le place sa creada ca ei nu au sef.
Chiar si daca ai business-ul tau, cu angajati, tot ai sef. Sefii sunt clientii tai si stresul gasirii clientilor, platirii salariilor, plecarii angajatilor si angajarii altora noi, schiimbarilor din legislatie, etc.
Mie mi se pare stresant, momentul in care vrei sa iti schimbi locul de munca. Aplicari, drumuri pe la interviuri, asteptat raspunsul, refuzuri poate and so on
In ziua de astazi cred ca invatatul sau schimbatul unei tehnologii este mult mai accesibil fata de acum 5 poate 10 ani.
Limbajele de programare seamana intre ele. De exemplu, cineva care a scris java poate trece la C# si invers. Intr-adevar, sunt si particularitatile limbajelor, dar asta se invata pe parcurs.
Oricum, programatorul ar trebui sa fie si o persoana adaptabila. Astfel, tind sa cred ca exista riscul de plafonare pe o anumita tehnologie.
Pana acum am avut sefi de treaba. Lucrand intr-o firma, nu am avut grija gasirii clientilor sau alte aspecte ce tin de organizarea interna
@Cosmin_Popescu Schimbatul jobului e si la alte job-uri. Am sters asta din textul intrebarii.
Legat de limbaje de programare, o fi “simplu” ca “seamana” intre ele. Insa invatatul ala presupune un efort.
Insa nu cred ca partea cea mai stresanta e neaparat asta.
Mie mi se pare sapatul si cand lucrurile “nu merg”. Sa ai rabdare dupa 15+ ani de munca sa sapi la buguri, sa intelegi API-uri si documentatii neclare, sa citesti cod, sa sapi internetul, etc.
@kilogrammer - Orice tine de stres este subiectiv. Eu cred ca nu exista stres daca stii sa te raportezi la situatii. Si aici nu ma refer la miserupism.
Uite, ca un exercitiu de intelegere a stresului la locul de munca, incearca sa te gandesti la un alt tip de munca, cel putin la fel de raspandit ca software development, si care sa nu fie stresant. Chiar sunt curios la ce te gandesti ca nefiind sttesant.
Dpmdv, ce ai descris tu mai sus ca activitate stresanta este identic cu 90% din activitatile ocupationale pe care le cunosc.
Personal, cred ca munca stresanta este cea repetitiva. Pentru tata care face aceeasi chestie de 45 ani, pe linia de productie, continuu pret de 8 ore, nu este stresant.
am avut parte de documentatie neclara. A fost naspa. Depinde si la ce lucrezi, daca este o aplicatie legacy sau nu. Cred ca bug-uri vor fi mereu.
Pana la urma cred ca partea aia face parte si din ceea ce ar trebui sa faca un dezvoltator software. Parerea mea, bineinteles
Cand am scris eu, era partea cu schimbatul.
Legat de spat pe net, am gasit solutia la o problema pe un site in chineza. :))
Ciudat, dar ce era pe acel site am functionat. In cazul meu cel putin.
Personal cred ca stresul apare la orice loc de munca. Ca este in doze mai mici sau mai mari, asta depinde de meserie. La noi mai este si chestia ca este posibil sa te chinui pe un lucru care ba merge prost, ba nu mege
De acord. Deci e totul doar in capul meu, de fapt nu e stresant?
Hmmm. Da-mi niste exemple te rog?
Ma indoiesc ca in 90% din meseriile intelectuale, trebuie sa muncesti ceva comparabil cu ce faci in programare.
Mie mi se pare exact invers, sunt putine meseriile in care inveti si iti bati capul atat de mult. In majoritatea meseriilor ai invatat ceva, si in mare masura cam asta faci, si cam iese treaba zilnic. Nu zic ca nu trebuie sa faca la fel, sa mai citeasca din cand in cand lucruri noi, sa mai intevete, etc. dar parca nu e acelasi lucru. Parca nu e.
Imaginează-ţi că eşti medic la secţia Urgenţe, eventual la un spital mare. Sau contabil, în perioada asta în care nici legiuitorii habar n-au ce fac. Sau profesor, într-o sală de clasă în care mucoşii din bănci nu dau doi bani pe tine. Sau… sau… etc
Iti dau un exemplu “intelectual”. Daca esti procuror ai de parcurs documentatie/ dosare/ legislatie cat probabil n-au top 5 limbaje la un loc. (includem si stacko)
Un alt exemplu de activitate pe care unii o considera nobrainer si anume “operator logistica”. Ca sa poti opera logistic - ca la carte - in modulul dedicat de la SAP ai de parcurs documentatie cat exista pentru C++ si PHP.
Pentru chestiile care nu merg si trebuie sa faci debug, pai, ce sa zic, asta este la ordinea zilei in orice meserie. Daca esti gropar si ploua, trebuie sa iti cumperi cizme, dar cizmele sunt rupte si te duci sa cumperi de la magazinul inchis pana poimaine, dar pana poimaine ti-a furat colegul banii pentru o MONA.
Mai exista si stresul asumat, cel pe care ti-l cauti singur. Cum ar fi faptul ca maine, doamna Elena, colega care ne ajuta cu curatenia, ma intreaba din nou ce este ala in care sta laptopul si de ce dau cu cartela la pontare cand eu nu deschid laptopul decat cand ma duc la sedinte…
Sper ca mesajul ti-a descretit putin fruntea. Ideea-i ca eu cred ca tu nu ai avut parte de expunere la alte meserii si te afli in imposibilitatea de a face comparatii. Si da, stresul poate deveni o problema, deci daca ti-ai dat seama ca esti stresat, fa ceva. Citeste Eckhart Tolle. Ori Sandra Brown. Orice numai sa te destresezi.
Sunt perfect de acord cu acest aspect. As veni cu cateva exemple:
de la software care rula on-premise s-a trecut la paradigma cloud, care implica o cu totul alta arhitectura si provocari
de la date relationale s-a trecut la paradigma no-sql, cu mind-shiftul aferent
de la programare procedurala / OOP s-a trecut la programare functionala
Haideti sa comparam asta cu:
medicul dentist care are tot aceiasi 32 dinti de reparat; da, se schimba tehologia cu care face asta, perfect de acord, dar poate si cu ceva mai vechi fara probleme;
pompierul care are tot acelasi foc de stins, si va folosi aproximativ aceleasi tehnici pe o perioada lunga de timp (masurata in ani, zeci de ani)
medicul in general - trebuie sa produca cel mai bun diagnostic pe baza datelor de intrare (simptomele), iar aici cel mai bun prieten al sau este experienta; da, se schimba lucruri, dar acestea sunt tratamentele, la care sunt mici variatii in timp, nu si bolile si simptomele in sine
Pentru aceste meserii (ma refer la altele decat programarea) realitatea este ca rata de introducere a noilor tehnologii are ca unitate de masura anii, iar cea de adoptie efectiva as putea spune ca e la zeci de ani; asadar in viata unui astfel de skilled worker vor fi numarate pe degetele de la o mana aceste schimbari, care repet sunt legate de “cum rezolvam problema” nu “ce problema avem de rezolvat”.
In plus, observatia lui @kilogrammer mi se pare corecta, rezonez cu ea. Angajatorul este cel care suporta costul invatarii noilor metode de rezolvare a problemelor. In timp ce la IT acest cost este suportat de catre skilled worker, ceea ce creaza stres.
Pentru aceste meserii (ma refer la altele decat programarea) realitatea este ca rata de introducere a noilor tehnologii are ca unitate de masura anii
Excluzand contabilii/economistii/ghinionistii care trebuie sa lucreze cu sistemul fiscal din Romania.
Ceea ce fac acei oameni mi se pare mai stresant si cu consecinte mai grave in caz de greseala decat ce facem noi.
Eu cred ca un pompier ar prefera sa isi bata capul cu sql, nosql, cloud compunting, algoritmi, oop, programare functionala, decat sa riste ca la cea mai mica greseala sa isi piarda viata.
Topicul vorbeste despre meserii intelectuale cum este cea de programator, profesor, medic, judecator si care mai sunt
Cam asta e si parerea mea legata de stomato.
In foarte mare masura cunostintele invatate sunt aceleasi si se practica de-a lungul zecilor de ani.
Stiu ca daca este mai conștiincios, un stomatolog ar trebui sa mai si citeasca si sa invete despre materiale noi, metode de aplicare, insa sunt putine si nu apar des.
Mai e un aspect: cand lucrurile “nu merg”. De exemplu, ma caznesc de o saptamana sa fac o functionalitate mai avansata legata de location tracking pe mobile, care depinde de API-uri si de GPS\WiFI. Si nu “iese”, pentru ca e slab documentata, depinde de OS, etc.
Nu cred ca e cazul multor altor meserii sa-si bata capul in halul asta.
Da, sistemul fiscal in Romania e de rahat. Dar totusi, stii cum se rezolva de multe ori o problema ambigua? Fie se cauta pe forum-uri, sau, un fiscalist mai constiincios, trimite o intrebare oficiala la ANAF si se foloseste raspunsul oficial in caz ca va exista o problema in viitor. Cam atat, pentru ca nu se poate face mai mult. Compara asta cu bataile de cap din software dev.
In plus de asta, in ziua de azi, software-ul face foarte foarte mult din munca unui contabil/economist. Nu spun ca cunostintele nu trebuie sa le ai, dar e vorba de munca efectiva. Si nu include introducerea facturilor aici.
Programatorii au aceleași ~50 de caractere de tastat…
Realitatea este că fiecare job este stresant pentru practicant și că este imposibil să faci o comparație de genul „ce e mai stresant: să fii programator sau bucătar?” dacă nu ai practicat ambele meserii.
Nivelul de stres depinde strict de toleranța/miserupismul subiectului. Am văzut și contabili super stresați, mereu nervoși, am văzut și contabili relaxați, zâmbitori. Ce înseamnă asta? Că unii nu-și fac treaba bine?
