E dificil sa gasesti exemple bune dar la scara mica, deoarece aici vorbim despre ubiquitous language, acel limbaj comun pe care il ai cu toate partile implicate, de la client la end-user.
“Valoare de business” aduc acele lucruri care produc bani, care au o semnificatie in compania respectiva, care reprezinta nucleul activitatii centrale, unicitatea, inovatia.
De exemplu, o valoare de business a unei companii de e-commerce poate fi algorimtul care optimizeaza preturile, producatorii, timpii de livrare, etc.
O non-valoare de business e framework-ul folosit, de exemplu.
Daca de exemplu acele instructiuni vor sa afiseze un pop-up (da, enervant din punct de vedere UX, vorbim acum despre un exemplu sintetic) care recomanda produse, numesti functia respectiva showAwesomeProducts(), pentru ca in toate intalnirile cu toate partile implicate asa au fost numite acele produse “awesome products”, in discutiile ca de la om la om.
Cand un non-programmer va vedea showAwesomeProducts(), va sti despre ce e vorba, iar tu nu va trebui sa te gandesti de fiecare data la ce inseamna codul si sa “ii traduci” celui cu care vorbesti. Tu pur si simplu citesti codul, si el intelege.
Revenind la vendor lock-in, ti-am spus deja, acesta cu impachetarea in functii e un lucru banal pe care oricum il faci in multe locuri din cod. Nu e nimic deosebit sau complex. Trebuie doar facut consecvent.
Daca vrei sa construiesti un intreg layer, atunci nu putem vorbi pe exemple sintetice, deoarece devine mai complex.