Vi se pare si voua ca asa este?! (thread psihologic)

1

Salut,

Ma tot gandesc de luni de zile ca la o varsta mica (33) oarecum, am realizat ce parintii mei poate ca se chinuiau de o viata. Spre ex, am imobil cumparat prin Prima Casa si achitat in 6ani; masina noua (12000e pret) achizitionata cu banii jos, excursii, telefoane, console - cam toata recuzita pe care o intalnesti la persoanele din IT).

Si cu toate astea problema suna asa: daca eu am reusit sa fac atatea, mai departe, care mai este rolul meu? Nu pot continua cu aceasta “fericire” adusa de anumite bunuri pt ca este mereu nevoie de o doza mai mare. (ai Dacia azi, maine vrei VW iar poimaine avion privat). Nu as face altceva decat sa muncesc pt bani si atat…

Stiu, poate suna a depresie; am fost si la psiholog si mi-a comunicat ca am facut totul pe repede inainte. Dar, copii mei care vor avea mai multe lucruri dobandite de la parinti, ei ce raspuns o sa primeasca?!

Multumesc!

2

Ce sa ni se para?

Cred ca este ceva normal si nu are treaba cu profesia.

Dar felicitari. Esti printe putini care reusesc sa dea un credit in 6 ani si restul. Cred ca poti sa fi pe chilleala ca le-ai asezat pe toate la loc.
Eu m-as concetra pe experiente[1]. O excursie intr-un loc fain, un sport nou, chiar un retreat in care sa nu am telefon, nimic, nimic electronic, ceva ce nu are treaba cu it-ul(fie ca este dev sau nu related).
Vezi ca fericirea poate sa stea si in lucruri simple. Eu azi, de exemplu am facut niste cartofi la cuptor cu pui. Pentru cineva care gateste constant este un nimic, dar pt cineva ca mine, care nu, este ceva ce m-a facut fericit.

Cat despre copii, nu pot sa iti zic ceva. Nu am ajuns la stadiul acela.

Nu compara parintii. Ei au trait in alta perioada, in care erau alte lucruri. Pana si un o cafea sau pachet de Kent era ceva.

Nu sunt psiholog sau am studii in domeniu, doar un utilizator care scrie pe un forum oarecare de pe net.

  1. cel putin daca as fi in locul tau. ↩︎

2 Likes
3

Într-adevăr sună a repede înainte, dar mulți nu stau să se gândească și să se întrebe, continuă ritmul. Sună ca și cum nu ai probleme și vrei să ai, mai ales în aceste vremuri.

Educă-ți copiii. Și în sensul timpului petrecut cu ei, explicațiile, poveștile, principiile cu care ar trebui să facă lucrurile, dar și educația care se accesează financiar. Investește în educația lor. Fiecare generație de oameni este, zic eu, mai inteligentă decât cea anterioară. Accesul la informație și tehnologia forțează creierul să se adapteze. (Copilul meu știe literele de la jumătatea vârstei la care le-am învățat eu. M-am îngrozit când am realizat.) Problema este că ei au acces la mult mai multă informație decât noi dar nu știu cum să o proceseze. Sunt efectiv bombardați de informație și nu am găsit nicio soluție în a opri treaba asta decât să-i învăț cum să o proceseze și să le pun limite. Cărțile sunt o bună modalitate de a dezvolta creierul și de a-l concentra pe ceva, a-l specializa.

Cum ai zis tu: noi realizăm lucrurile materiale mult mai repede decât părinții noștri, mai ales cu salariile din industria noastră. Fără intenția de a ataca pe nimeni, copilul meu nu vreau să crească de bani gata, totul pe tavă, totul i se cuvine (mai ales că unele lucruri îmi doresc să i le cumpăr mai mult decât el - nu am avut niciodată un PS sau Xbox). Trebuie să facă ceva pentru ce vrea să primească.

5 Likes
4

ok, ti-ai facut paritii fericiti.
pe tine ce te fericit?

3 Likes
5

Pare ca experimentezi un episod de criza a varstei mijlocii. Eu m-as concentra pe un motor si lasat par lung. Asa ca lasa tastatura aia si pune mana pe geaca aia de piele.

N-o sa gasesti raspunsul fericirii pe un forum de programatori, aici intri atunci cand ti se pare ca o duci putin prea bine si ai nevoie de putina anxietate in viata ta.
Gaseste cateva hobby-uri care te fac fericit si seteaza noi obiective personale care sa iti aduca satisfactii.
Atata timp cat te pui la culcare fara sa fii entuziasmat de momentul in care te trezesti inseamna ca nu faci ceva bine.
Ca si o perspectiva personala, as spune ca incep sa cred tot mai mult ca rolul vietii e ca la final sa ajungi sa te cunosti pe tine cat mai bine posibil.

1 Like
6

Pari să fii îngrijorat și poate ar trebui să te bucuri de fapt.

Unii oameni se hrănesc cu speranța că prin diverse reușite vor fi fericiți. Fiecare reușită mică ii face de fapt fericiți.
Când reușesc, dispare speranța.

De obicei, după reușitele financiare urmează obiectivele legate de putere. De a schimba ceva dincolo de proprietatea ta. Iar asta nu se termină niciodată, nu există limită.

Poate ai uitat de lucrurile simple.

Un proverb zen spune ceva cam așa:

Zen nu confundă spiritualitatea cu a te gândi la Dumnezeu in timp ce cureți cartofi. Spiritualitatea zen este despre a curăța cartofi.

Cel mai greu mi se pare să fie pentru oameni să se bucure de ce au fără a-și dori mai mult.
Să te trezești de dimineață cu bucuria că îți faci cafea, să te bucuri că mergi pe jos un pic, chestii banale.

Cândva astea au fost parte din noi, cel mai probabil când le-am descoperit. Dar pe măsură ce devenim preocupați de obiective pe termen mai lung, uităm de ele.

Toate problemele umanității provin din incapacitatea omului de a sta în liniște într-o cameră singur.

Blaise Pascal

2 Likes
7

Cică banii îți pot cumpăra o casă, dar nu o casă[1], pot cumpăra un pat, dar nu și un somn bun, pot cumpăra companie, dar nu și prieteni.

Așa o fi?

  1. money can buy you a house, but not a home ↩︎

3 Likes
8

Suna ca o criza existențiala. E un fel de anxietate generată de ideea asta ca viața este fără sens, ca aceste obiective ale noastre sunt arbitrare, ca nu exista un “scop” (mai înalt) in viața.

Pare ca ai făcut un fel de speed-run printr-un fel de “rețeta de viața” și acum te întrebi ce urmează. Iar rețeta următoare (job mai bun, casa mai mare, mașina mai rapida, călătorit mai exotic) nu e satisfăcătoare.

Nu îți pot oferi o alta rețeta. Asemena nu cred ca ar trebui sa adopti vreo sugestie de la altcineva ca atare. Asta e ceva ce trebuie singur sa construiești.

Din fericire exista un fel de toolset pentru a aborda problema asta - filozofia existențialistă. Miezul gândirii este ca lipsa unui scop anume in viața e un feature, nu un bug. Înseamnă ca ai ocazia sa îți definești tu scopul in viața și ce anume îi da însemnătate.

Cărți mai accesibile ca introducere sunt “At the existentialist cafe”, cele ale lui Mark Manson, sau “Myth of Sisyphus” al lui Camus. Deși realist, exista multe resurse video mișto pe YouTube despre filozofia asta și aplicarea ei in viața.

3 Likes
9

Insoara-te si… bani multi nu o sa mai ai.
Indiferent de cat castigi traieste modest din 5000 ron luna.
Nu mai da navala sa iti iei toate lucrurile de care nu ai nevoie. Gabdeste-te de 10 ori inainte si o sa constati ca nu ai nevoie de 90% din gadgeturile pe care le cumperi.

10

Nu te compara cu realizarile de-o viata ale parintilor. Sunteti generatii diferite, ei au avut alte provocari, alta educatie/deschidere. Lucrurile evolueaza, o excursie intr-o tara exotica nu mai este ceva greu de realizat, cat timp ai niste castiguri decente si o prioritizezi suficient de sus.
Legat de masina si apartament, posibil sa ma insel, dar cel putin suma platita pe masina este destul de mica, poate si locuinta a fost mai entry level, crezi ca ai vrut doar sa bifezi lucrurile astea si ai ales variantele mai ieftine? Ai simtit o presiune din partea parintilor sau a anturajului sa acumulezi lucrurle astea?

Rolul tau nu ti-l poate spune nimeni, trebuie sa-l gasesti singur. N-ai mentionat de existenta unui partener, al unui copil, multi considera ca astia ar fi urmatorii pasi. Vad la colegii tineri, mai ales colegele care provin din zone rurale, ca exista o presiune mare din partea familiei sa isi faca un “rost” in viata, mai exact sa isi cumpere locuinta, sa se casatoreasca si sa faca copii. Pe de alta parte, acesti tineri, dupa ce au facut o facultate, au locuit intr-un oras universitar cum e Clujul, Bucurestiul, deja nu mai impartasesc aceleasi valori, au alte prioritati, cauta mai degraba experiente decat stabilitatea pe care insista parintii.

E prea devreme sa-ti faci griji legat de ce o sa faca copiii tai, cum spuneam, generatiile difera ca si prioritati, veniuri. Apar domenii noi, dispar altele, poate job-ul de IT-st isi va atinge apogeul in cativa ani si nu va mai fi asa de banos si cautat, in schimb apar altele. Copiii vor sa se faca youtuberi acum, cine s-ar fi gandit acum 20 de ani la o asemenea ocupatie?

5 Likes
11

Filozofie pură :blush:

Trăiesc cu impresia că fericirea vine de cele mai mult ori din lucruri făcute pentru un scop mai mare ca tine. Gen să ajuți comunitatea în care trăiești, să ajuți familia, să încerci să faci ceva bine pentru societate, omenire etc fără să ai așteptări că primești ceva înapoi. Să ai grijă de tine trebuie să rămână prioritatea numărul unu, că nu poți ajuta pe alții atâta timp cât tu ai nevoie de ajutor.

Și un copil poate ajuta cu asta, că brusc “plăcerile” tale trec pe plan secundar și grija pentru el e mai importantă. Totodată un copil poate să destabilizeze situația foarte mult. Nu știi niciodată cum o să-ți afecteze viața/relația.

Însă, pe de altă parte, nu ești dator lumii cu nimic. Te poți bucura de ce ai. Citește, găseșteți hobby-uri, călătorește, încearcă să-ți îmbunătățești relațiile personale cu cei din jur (foarte important pentru ființele sociale ce suntem) etc.

Poate ai ars etape să ajungi aici. Adică când cei de-o vârstă ca tine petreceau pe la 20 de ani, tu munceai. Și etapa aia cu experiențele atașate îți lipsește.

Poți încerca cu un alt psiholog. Unii sunt mai buni ca alții, sau poate găsești unul cu care te potrivești mai bine. Poate descoperi mai multe în direcția asta :man_shrugging:

Copii fac ce văd acasă. Petreceți timpul cu ei (e mult mai greu decât pare) și o să fie OK. Nu ai cum să-i crești fix cum ai fost crescut tu. Nici nu cred că ar fi bine pentru ei, pentru că lumea e complet diferită acum. Însă pot să-i înveți foarte mult din modul tău de gândire și valorile tale dacă-ți petreci cât mai mult timp cu ei. Ideea e că trebuie să preia ștafeta de la tine, nu să repete ce-ai făcu tu. Au un alt punct de plecare în viață față de tine. Provocările sunt diferite.

Aplicând ce am zis mai sus, pentru mine, dacă n-aș avea nevoie să muncesc pentru bani, viața mea arăta așa:

  • trăit sănătos (sport, mâncare, somn)
  • petrecut cât mai mult timp cu oamenii de lângă mine: prietena, copil, familie și apoi prieteni
  • călătorit cât mai mult, nu cât să vă chestii, ci cât să cunosc alte culturi (e o chestie care mi se pare fascinantă)
  • lucrat pe proiecte care mi se par faine și care cred că ar ajuta lumea, chiar și foarte puțin (inclusiv idei de proiecte de-ale mele)
  • citit cât mai mult

Chiar și cu job îmi permit să fac unele din chestiile astea, dar că nu tot. Dar îndeajuns cât să fiu fericit sau mulțumit cu ce am și să lase loc de mai bine ca să mă motiveze.

1 Like
12

La fel ca in subiectele financiare, vad ca si la subiectul “What is the purpose of meaning” nu sunteti pusi la curent. Viata e o scoala pentru constient. Va las un singur link: https://med.virginia.edu/perceptual-studies/

2 Likes
13

In ceea ce priveste apartamentul, el este unul de 2 cam, cumparat la nivel de schita. (Pret pe atunci 50000e, 50mp +7 mp balcon)
Asadar, a fost usor oarecum sa il platesc. Dar l-am platit prin a renunta la excursii, placeri, etc…

Mai departe, sunt casatorit si am un copil de 3 ani. Din punct de vedere financiar cat si fizic ma rupe. Gradinita 2200lei program 8-16:00, si toata ziua alerg dupa el. (Acum il duc, acum il aduc, acum sa mai fac ceva de mancare).
Suntem un cuplu in casa, insa nevoile copilului sunt uriase si uneori nici nu stiu cum sa ne mai descurcam.

Ziceam ca mi-am gasit bucuria in lucrurile materiale pt ca nu le aveam in copilarie. Insa, mi-am dat seama ca nu asta este calea buna catre fericire. (mereu as cauta ceva mai scump, mai mare, etc ca sa alimentez aceasta fericire).

1 Like
14

Am o problema cu fraza asta, drumul tau este propriu si nici nu are rost sa te compari cu altii din aceeasi generatie sau generatii diferite si e normal sa ai alte oportunitati si alt drum in viata. Nu e ok sa fii in vreun fel “acuzat” ca ai sarit in vreun fel pasii “normali”.

Este.o scena din filmul Moneyball (apropo recomand), care sumarizeaza bine parerea mea “Just enjoy the show”:

3 Likes
15

Exista un numar limitat de lucruri pe care le poti cumpara si te pot face exponential mai fericit. O data ce le ai nu mai conteaza.

As fi dat o mana si un picior cand eram la 18 ani pentru ce am acum si totusi nu sunt super happy, dar pot sa fac lucruri cu ele care ma fac super happy.

Mereu pot imbunatati ceva, mereu pot sa ma gandesc ce ar fi super si ma simt super prost cand imi dau seama ca nu numai ca trebuie sa planuiesc pentru mine ci si pentru altii si trebuie facut ping-pong intre idei. Ma simt super prost si cand vreau sa ma apuc de ceva si vad ca trebuie sa refac totul de la 0 inainte sa pot face ceva ce vreau. (e.g. montat robot de curatenie intr-un apartament comunist cu praguri, tevi si usi vai de mama lor sau montat masina de spalat vase intr-o bucatarie care n-a fost facuta pentru asta)

In general cel mai mult ma pune in depresie daca am stat toata ziua la calculator, vad ca e ora 21 si n-am facut nimic, doar m-am uitat la monitor. Trebuie sa rupi monotonia, plimbari, du-te la inot, la sala, invata ceva nou, renoveaza ceva, repara ceva, condu masina pentru relaxare, bicicleta, ajuta pe cineva.

2 Likes
16

O sa sune cheezy, dar poti gasi meaning si o stare de bine in mindfullness.
Ptr. mine personal e ca un retreat mental. Ma simt anxios, nefericit, etc? Pac, ma focusez pe un simtz, simt cum se ridica anxietatea si intru intr-un loc mai bun.
Iti recomand The Power Of Now (carte). Are o gramada de tehnici care-ti permit sa te deconectezi.

O alta chestie observata personal este importanta pauzelor. Ca workaholic mi-e greu, trebuie sa ma fortez sa iau pauza, dar se simte mult. Pana la urma muncesti ca sa poti trai.

In ceea ce priveste munca, proiectele personale ambitioase simt ca imi dau un tzel. Ai drive-ul ala misto pe care nu-l ai muncind ptr. altii.

Finally, cateodata imi pun intrebarea: “daca mor maine, ce o sa-mi para rau ca n-am facut?”. Raspunsurile sunt iluminatoare.

1 Like
17

Mai devreme sau mai tarziu toti ne lovim de intrebarea asta - Care este sensul vietii? De cand exista pamantul, oamenii au cautat raspunsul la motivul existentei lor.

Interesant ca fiecare dintre cei care au raspuns pe threadul asta a ajuns la aceeasi concluzie - scopul vietii nu sunt lucrurile materiale. Nu de-asta existam - lucrurile materiale, posesiunile, nici chiar realizarile de orice fel nu au cum sa ne implineasca si nu ne aduc decat o fericire de scurta durata. In cele din urma ramanem tot cu un gol interior.

Si problema este ca tot mai multi oameni nu isi gasesc scopul, sensul, semnificatia in viata. Tot mai multe depresii, tot mai multe sinucideri. Dramatic… dar asta e realitatea.

Sa fie oare totul goana dupa vant?

Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!
Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?
Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!
Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi.
Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.
Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.
Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude.
Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.

Nu suntem doar materie, ci si suflet - de-asta lucrurile materiale nu au cum sa aduca implinire sufletului. Existenta, implinirea, fericirea noastra… in final - scopul vietii - trebuie sa fie legat de Dumnezeu.

2 Likes
18

Mi-am luat niste scule ptr. pescuit crap (lansete, monturi feeder, etc). Initial am regretat putin cheltuiala (vreo 1400 ron) dar am realizat ca experienta va merita banii cu varf si indesat.
Cumparatul de experiente noi cu banii pare o cheltuiala buna, cu astea ramanem.

Acum sper sa si prind ceva. :smiley:

1 Like
19

Mie nu odată mi s-a întâmplat să mă chinui jumătate de zi să rezolv ceva după care îmi aduc aminte că nu am luat pauză. Mă forțez să mă ridic de pe scaun și după ce revin rezolv problema cât ai pocni din degete.

1 Like
20

Și voi ziceați că „pauzele lungi și dese, cheia marilor succese” este un proverb care evidențează lenea…

Când colo… productivitate!

:troll:

4 Likes