In principal, se vorbeste despre cum invatatul online ne lasa fara informatii utile, de multe ori neglijate, din cauza faptului ca nu sunt (quasi-)obligatorii (pentru a trece un examen/test pe care trebuie sa-l dam/luam). Ca exemplu, reusim sa facem site-uri, dar nu stim cum functioneaza HTTP-ul, ori alte lucruri care ne-ar putea ajuta sa facem site-uri mai sigure, mai rapide si mai eficiente.
Perhaps as a consequence of the online learning boom that had started a few years earlier, the self-taught web developer knows surprisingly little about the web’s underlying technology. Language-oriented courses cannot cover the complete web stack, and students will end up clueless about what an htaccess file does, or how to restart a Unix daemon, or how the different types of POST encoding work.
This idea reflects the attitude shared by those that used to be called hackers. Today the word has a negative connotation, but in the early days, it referred to a person with a certain attitude towards technology. As defined by the jargon file, a hacker is: “A person who enjoys exploring the details of programmable systems and how to stretch their capabilities, as opposed to most users, who prefer to learn only the minimum necessary.”
Dar mi se pare ok asa.
Una din problemele cu care se confrunta industria este lipsa de programatori, corect ?
Daca ar fi obligatoriu ca orice developer web sa stie cum functioneaza protocolul HTTP in spate (sau sa aiba cunostinte de administrare servere, apache, etc), atunci ar fii mai greu de rezolvat problema lipsei de programatori, nu ?
De fapt rolul cursurilor online este ca sa initializeze cursantii in programare, sau intr-o librarie, framework, etc. Mai departe ramane pe programator sa experimenteze.
Insa asta inseamna ca vor fi persoane care nu vor stii ce sa invete pentru a evolua optim in nisa in care vor sa evolueze. Sigur, unul din modurile de a combate asta este compararea cunostintelor cu programa folosita de diverse domenii de licenta/master/doctorat, dar si aici avem parte de quantum deprivation* (nu decision fatigue) (adica sunt atatea optiuni/metrics din care putem alege, incat este posibil ca valorile/metrics-urile folosite pentru a alege pot fi gresite).
Exemplu: unele meniuri au un buton/submeniu ‘avansat’, deoarece daca userii nu au suficiente cunostinte despre ce anume vor sa faca, este posibil sa-si piarda interesul in aplicatia/site-ul in sine tocmai fiindca dureaza prea mult sa gaseasca ce vor ei sa faca. In acest exemplu, daca ai avea un A/B test, poate ca ai mai multi useri care se plang ca sunt prea putine optiuni decat useri care se plang ca sunt prea multe, dar este posibil ca userii care pleaca daca ai prea putine optiuni sa fie mai putini decat cei care se plang ca sunt prea multe optiuni, astfel incat am fi tentati sa alegem metrice gresite pentru a face modificari cu rezultate importante.
Nu cred. Daca ai invatat javascript basic pentru frontend si ai practicat asta (nu ai ramas la stadiul de tutoriale), sigur ai auzit de jquery. Dupa ce ai invatat si folosit jquery, posibil sa fi auzit de react js sau angular js.
Ma uit la platforma de cursuri online udemy.com si pe pagina fiecarui curs este o sectiune “Students Who Viewed This Course Also Viewed”, sectiune care ajuta in alegerea urmatorului pas.
Revenind la mesajul articolului, sa fie obligatoriu sa inveti cum functioneaza web-ul la baza (web server, database, cache) cu siguranta nu ajuta programatorii incepatori sa isi inceapa cariera in domeniu.
Adica odata ce ai invatat si practicat html, css, js, si php, sigur ca ajuta sa stii mai multe lucruri despre baze de date, cache, web server, etc.
De acord, dar sa nu stii ca ti-ar fi de folos sa inveti lucrurile respective din cauza ca s-a intamplat sa nu ti-se recomande asta, este celalalt capat al baricadei. Odata ce ai ceva informatii din nisa jack-of-all-trades, ai sanse mult mai mari sa invti ceea ce trebuie sa inveti pentru a ajunge la nivelul dorit, dar fara acele informatii, este posibil ca o aventura de doua luni sa dureze trei ani si sa includa perioade de stagnare si de mers in cercuri, ba chiar si perioade de mers in directia opusa, iar toatea astea pot duce la un burnout inainte de a ajunge la nivelul dorit, sau poate chiar imediat dupa atingerea respectivului nivel, la modul “daca a luat atata efort sa ajung la nivelul asta, iar restul spun ca intr-o luna sau doua au ajuns la acelasi nivel, inseamna ca domeniul asta nu e de mine”.
Eu cred ca fara aceste notiuni nu se pot numi programatori. Nu vorbesc aici de cache, ci de protocolul http, ce se intampla de cand scrii devforum.ro in browser (nu il cauti pe google) si pana ajungi sa vezi ceva pe ecran. E absolut esential, asta trebuie facut in prima luna.
