Nu e vorba de varsat sau nu frustrari pe Linkedin, sau smiorcaiala, sau ca nu da bine la CV sau ca da din stanga in dreapta.
Puteti sa-mi gasiti 100 de argumente si eu sa gasesc 100 de contra-argumente, s.a.m.d.
Ar trebui sa fie un wake up call, sa nu mai acceptam chiar orice ni se baga pe gat, tipic romanesc, las ca merge shasha, si “capu plecat sabia nu il taie”, sa ne valorificam ca oameni si sa nu ne mai vindem asa ieftin, cand asta o sa se schimbe, “companiile” nu vor mai avea de ales. Cum ziceam, pana la urma servim clientu final sub o forma sau alta, ar trebui sa existe o armonie si o intelegere la mijloc.
EDIT: aceasi postare am facut-o si intr-o alta parte si mi-am primit feedback de incurajare
EDIT2: iti pot gasi articole si de acum 10 ani care explica tehnici de motivatie, de productivitate, alte tari au abordat “gentlemen’s agreements”, 4 zile de munca pe saptamana, etc. desigur cum ziceam noi inca suntem psihologic in “comunism”, foarte greu se va schimba asta.
Cum adica tipic romanesc?
Politica de return to office a fost impinsa puternic de big tech din SUA.
Multi au profitat de lucratul de acasa din pandemie pentru a freca menta, a fenta mai multi angajatori etc. Spun asta din experienta, am avut destui colegi de care nu dadeai niciodata sau carora le lua zile/saptamani cea mai banala schimbare,
Or if multe corporatii de rahat, dar nici multi angajati nu-s tocmai usa de biserica.
Pai vezi? Aici e problema, de ce ar trebui sa ai “manager” care iti sta in spate peste umar, cand tine de responsabilizare. Daca am zis ca livrezi la data X, am livrat la data X, chit ca lucrez din cafenea sau din birou meu, sau din Spania. Dar daca am livrat la data X, “compania” sau “clientul” sa nu puna mai multa presiune pe tine sa livrezi dublu data viitoare, sau triplu ca apoi sa intri in epuizare, pt. ca pe langa “munca” mai exista si viata. Nu stat la birou 12-14 zile pe zi si sa iti neglijezi alte aspecte ale vietii. Articolul care l-am postat face referire mult la video-ul ala de pe TEDx a lui Nigel, care chiar are dreptate! Îi dau perfecta dreptate lui Nigel.
Nu intelegeti ca unii oameni au nevoie de acel push, de acel micromanagement, de cineva sa le arate calea, sa le zica good job, sa il motiveze la ceva foarte greu. (e relativ ce e foarte greu de la un om la altul)
Biroul si colegii si managerii incep sa fie utili cand dai de probleme atat de grele incat ai face orice altceva. E.g. rescris 100000 de linii de cod din Fortran in ceva modern sau un sistem de randare 3d cand n-ai mai facut in viata ta asa ceva.
Plus ai nevoie de soft skills, programarea in mod ironic mie mi se pare mult mai mult negociere si soft skills cu cat te duci mai in sus.
Eu nu am criticat vreun angajat, daca cumva s-a inteles asa, imi cer scuze, nu asta era scopul articolului. Daca fiecare om e fericit unde ii, eu nu obiectez.
Eu am ce am cu majoritatea corporatiilor, care prostesc oamenii, din vorbe si prin fapte. Si “furia” care o am pentru corporatii, nu se va schimba prea curand.
Dar asta nu inseamna ca nu e posibil sa faci ce trebuie in orele platite sau chiar mai putin. Trebuie sa fii rentabil pentru banii pe care ti se dau, cineva trebuie sa fie convins sa scoata banii aia de la banca si sa ii dea tie.
Adevarat, exista si chestii complexe, unde implica mai multi oameni, dar asta nu inseamna ca trebuie sa tot faci delegatii prin tara si in extern, cand se poate face online totul. Deja avem toate tool-urile pentru asta. Parerea mea.
Am inteles eu bine sau nu ai lucrat pana acum intr-o corporatie? Daca este asa, permite-mi sa nu iti iau asa de in serios parerile. Din experienta mea, corporatiile vin cu bune si rele, daca stii sa te misti bine, pot fi un boost pentru cariera ta: un nume bun pe CV, posibilitati de miscare pe lateral sau in sus, eventual salariu mai mare. Ca idee, pana acum am muncit cel mai mult la o firma de apartament, iar de plecat, am plecat de la o companie micuta, cam 120 de oameni, unde “eram o familie”, dar unde mi s-a refuzat o marire dupa doi ani de lucrat acolo - si am plecat intr-o “corporatie” (inca nu este corporatie per se, dar compania are niste mii de angajati). Nu sunt de acord cu multe chestii care se intampla acum (se taie costuri ca sa acopere greseli din trecut, iar tot angajatii sufera cel mai mult), but this is business.
Asta ar trebui sa fie calea de urmat cu orice companie. Din experienta mea, cele mai mici trateaza angajatii mai rau, mai ales in Romania sunt destule firme unde “patronul” isi schimba mai degraba masina sau isi face vila, mai degraba decat sa investeasca in firma.
In general, cine are o parere asa de stricta, neargumentata (nu-mi pasa, companiile isi bat joc de oameni, Nigel are dreptate, etc) arata o intelegere foarte limitata asupra domeniului. Sau, de ce nu, poate fi o “trolleala” ieftina.
Experienta te invata ca lucrurile in general nu sunt doar albe sau negre, exista multe nuante, iar sa sustii o idee de genul asta printr-o postare publica pe Linkedin, iti reduce sansele de progres profesional pentru ca guess what - un procent mare din angajatorii de peste tot din lume reprezinta o corporatie.
Din punctul meu de vedere, nici nu merita un raspuns detaliat o astfel de postare deoarece mi-e greu sa cred ca se poate purta un dezbatere argumentata.
Pe LinkedIn sunt publicate articole cu “of” doar pentru PR. În momentul când un autor pune din greșeală sentimentele reale, ceilalți reacționează cu “vai, a luat-o in serios”.
E ca si cum la o petrecere o tipă ii cere o țigară unui tip, iar el se îndrăgostește - apropo de Valentines Day.
Din cauza asta mie nu-mi place LinkedIn. Mi se pare că totul e de fațadă.
Ce mi se pare ok este să-și lase oamenii CV-ul pe acolo și să tacă. Sunt mulți profesioniști așa.
Cât despre corporațiile care tratează angajații ca pe niste unelte si atât, sunt si angajați care au aceeași atitudine față de angajator, așa că compatibilitatea variază.
