Eu văd o grămadă de startup-uri peste tot, dar în 90% cazuri fiecare intră pe o piață cu competiție maximă sau perfectă.
În opinia mea startup-uri sunt doar ‘companiile’ care pornesc din start în monopol, adică nu au competiție la același nivel sau în același context. De exemplu cel mai apropriat produs este de cel puțin zece ori mai slab la toate capitolele.
Restul sunt copy-paste care încearcă să câștige un segment de piață, o nișă, de obicei chiar o piață locală.
De exemplu un startup de monopol minim ar fi o firmă de net care ar oferi tv cablu 4k și internet de 1 Gbps wireless la prețuri de fibră optică fiindcă nimeni din România nu poate concura cu internet mobil de 1gbps sau televiziune 4k tot prin internet mobil. (dar tot are competiție pe segment)
Un startup cu monopol total ar fi singura companie care ar oferi internet gratuit de 1gbps în fiecare sat din România. (adică un adevărat startup în care merită investit dacă are profit prin ceva tehnologie unică, de exemplu cu antene, drone și algoritmi de compresie foarte eficienți)
Pe partea de programare e mai greu să ai monopol, adică fără algoritmi foarte buni sau un AI antrenat pentru a face ceva unic nu se poate monopol în IT. (adică chiar și pokemon go a fost copiat în câteva zile de zeci de persoane aproape la fel de bine)
Idea seamănă izbitor de mult cu cea a lui Peter Thiel din cartea Zero to one. Însă el nu o prezintă ca definiție a startup-ului. El zice că alea sunt ingredientele pentru o companie cu potențial mare de success și cu putere de inovare.
Eu merg pe definiția asta:
a startup is a company designed to scale very quickly. It is this focus on growth unconstrained by geography which differentiates startups from small businesses. A restaurant in one town is not a startup, nor is a franchise a startup.
Merită să lucrăm la orice altceva decât soluții care tind spre monopol total ? (într-un mod realist desigur)
Ar mai fi și faptul că monopolul se mai obține cel mai ușor doar dacă ne uităm la soluții tabu sau care încalcă legile în mod direct.
Există și monopolul obținut politic sau legal prin contracte, dar presupune costuri mari. Nu e ideal pentru startup-uri, în special pentru cele din IT.
Un proiect poate să fie profitabil și pe o piață cu o concurență mare, însă cu cât e mai multă concurență cu atât o să fie și marja de profit mai mică. Dacă ești ok cu marja respectivă de profit și consideri că ai un avantaj față de ce există pe piață (chiar dacă nu ești de 10 ori mai bun decât ce există) atunci nu văd de ce nu te-ai apuca de treabă.
Dacă vrei să înființezi următorul Google/Microsoft/Facebook nu are rost să intri pe o piață saturată fără avantaj 10x.
Monopol mai poți obține și prin cumpărarea concurenței.
Eu zic că poți intra pe orice piață atâta timp cât ai un produs bun și resursele necesare pentru a-l susține până își ia avânt.
Când a fost lansat Facebook existau deja Hi5 și MySpace. Chiar și iPhone-ul a intrat pe o piață plină de telefoane inteligente, fiind chiar mai prost din unele puncte de vedere în comparație cu ce exista deja. Apoi Android-ul a devenit cel mai folosit sistem de operare într-o piață dominată de iPhone…
Ce spune @isti37 e “advarat” in contextul unui startup de Sillicon Valley, cu fonduri de la VCs. Trebuie sa gasesti o piata mare de XXB$ si sa ajungi sa o domini. Poate nu absolut, dar sa fi 30-40% din piata respectiva. Astfel se justifica investiitile foarte riscante de zeci de milioane de USD ale VCs. Cel mai “usor” sa faci asta e sa fi la inceputul pietei si sa cresti cu ea sau sa faci ceva mult mai bun decat un produs actual prost. Fireste, “usor” e relativ aici - in realitate este extrem de greu si extrem de dependent de noroc.
Dar asta e in principiu viziunea unui VC. Nu-i neaparat gresita, dar nu e nici 100% din e se poate face in materie.
Marea majoritate a afacerilor nu sunt startups in conceptia asta, si se descurca OK. Poate sunt nisate sau localizate geografic, sau au ca tinta o piata mai mica, sau fac ceva ce nu e “scalabil” etc. Apoi sunt chestii gen side-project sau lifestyle businesses, care nu vrei sa fie oricum foarte mari.
E inca deajuns de mare domeniul IT, si deajuns de multe lucruri de automatizat, imbunatatit sau chiar creat in domeniu, incat sunt paini de mancat pentru toata lumea.
