Vorbesc de angajare, dar si la freelance se poate aplica: eu de obicei dau un interval, ca sa imi las loc de negociat la oferta finala. Interviul este de obicei de ambele parti, daca ceva nu imi convine pot cere mai mult (industria, proiectul, echipa, remote/de la birou etc.). Sau daca apare alta oportunitate mai buna intre timp.
Nu este 100% corect sa ceri mai mult daca ai mai multe oferte, dar sa nu uitam ca si angajatorii ar face la fel, doar ca nu spun asta. Daca apare unul la fel de competent care cere mai putin, se razgandesc si iti spun “am ales sa mergem mai departe cu alti candidati”.
Corect, nu trebuie sa fii mai sfant ca papa.
In plus, ca si freelancer am 300 de mesaje pe care nu le-am citit pe LinkedIn, am suparat 5 firme cu strategia mea, asta e, mai sunt vreo 50 decente din alea 300 si cand incepi sa colaborezi cu un recruiter bun te pune la 10 firme deodata, deci din 10 poti ajunge la 20 de interviuri fara sa faci nimic. Cu un recruiter bun e mai problematic daca e intermediar fiindca si el trebuie sa negocieze cu clientul, dar riscurile meseriei.
Iar daca ai noroc si esti bun apare o oferta care oricum poate le scoate pe toate, adica range-ul e deja dat in mesaj.
Pana acum n-am dat de nimeni care sa refuze sa faca match la cea mai mare oferta si i-am refuzat politicos chiar si asa din alte cauze. (probabil ca cer eu prea putin, dar nici nu vreau sa dau interviuri doar cu Google si prietenii fiindca nu ma pregatesc de asta si nici nu ma pasioneaza interviurile de genul) Adica ma mira atitudinea etica, nu zic ca e foarte ok, dar in special cand e vorba de firme mari si corporatii le trebuie doar un pretext ca sa iti dea mai multi bani, nu au nici o limitare de fapt si nu vei mai interactiona niciodata cu omul care te-a recrutat.