“Defect profesional” e o expresie populară, dar termenul potrivit ar fi stereotip profesional.
Desi uneori se transformă în defect.
O chestie care pe cei din jur nu ii deranjează e impulsul de a gasi si repara bug-uri din jurul meu. Asta cred că e valabil pentru mulți din branșă.
M-am trezit in magazie la țară încercând să bag un cablu prin perete ca să arate profesional, deși nu interesa pe nimeni, nici măcar pe mine. Adică verificam uneltele necesare pentru găurit, dacă există spațiu pe unde să intre insecte, aspectul, etc.
Si la un moment dat incep sa injur că am pierdut timpul aiurea.
esti convins ca asta e efectul si nu cauza (pentru alegerea profesiei)?
eu imi amintesc de cand eram mic (gen gradinita) cum cautam patternurile in decorul (tip mozaic) care se gasea atunci in holurile (de obicei macar podeaua avea asa ceva) institutiilor (administratie / spital / gradinita - scoala / etc).
eu as adauga aici:
“cine se aseamana se aduna”
“spune-mi cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti”.
nu contest anumite patternuri, insa cred ca prea putine dintre ele sunt consecinta a jobului.
de ex, daca incerci sa separi avocatii intre sub 35 si peste 35… obervatiile pentru fiecare grup mai sunt aceleasi? sau incep sa difere prin anumite puncte?
daca incercam separare si pe alte criterii… cate / care mai sunt observatiile valabile pentru toate aceste grupuri (ca sa putem spune ca sunt despre avocati si nu despre alte specifice)?
apoi… noi aici pe forum… incercam sa castigam (aproape) fiecare argument (si de asta intram in el).
asta ne face avocati?
De ce mi-ar pasa mie de perpetuarea speciei si viitor? Nu tre sa bifez nimic, multe din ideile tare sunt insuflate de proganda de stat sau a elitelor, pt ca ei beneficiaza…
Cred ca “o viata buna” este o chestie incredibil de subiectiva si nu as generaliza-o niciodata cu venitul pe care il ai, cate sau ce masini ai, de cate ori mergi in vacanta sau cati membri de familie ai. Cred ca oricine care se afla in punctul acela poate sa iti spuna ca nu asta e ce consta in “o viata buna”. Toate astea sunt niste aluzii facute de cei care nu au aceste lucruri.
Faptul ca echivalezi orice munca stresanta cu ceva rau mi se pare gresit. Pentru mine, viata fara stres e o viata goala, chiar depresiva uneori. Cand incerci sa realizezi ceva de care sa fii mandru, de obicei e ceva dificil, stresant, dar, odata ce ai reusit esti in stare sa continui ziua urmatoare.
Revenind la subiect… Un defect profesional cred ca e acela de a avea o gandire logica si atunci cand nu trebuie. Nu prea ma mai pot bucura de seriale care, chiar daca sunt faine, au prea multe erori de logica in poveste.
Chestia e ca atunci cand incepi sa bati de 40 de ani te gandesti ce ai realizat in viata asta. Categoric casele si masinile sunt irelevante si pentru mine, dar cand te certi cu sotia ca nu iti permiti sa iei o prajitura de 15 lei cam te ia acreala. Mai ales intr-un domeniu ravnit ca al nostru.
Si la 40 de ani nu mai dai doi bani pe statul si rezolvatul de “provocari” la servici. Am copil de hranit si spalat seara, de imbracat si citit povesti. Am nevoie de liniste si liniaritate in viata, imi dau copilul si nevasta stari de stres de o mie de ori mai mari decat un junior care sterge baza de date de productie.
Sa ti se sparga o conducta de apa in casa cand esti la sute de kilometri distanta cu familia, aia e stresul adevarat al vietii, nu deadline-urile aiurite de la servici.
Nu trebuie sa subscrii, omul a zis un adevar: suntem mamifere si ne sta in fire sa ne reproducem. Acum si in regnul animal sunt specimene care nu ajung sa se reproduca, deobicei nu-i din alegerea lor si nici nu pot sa vorbeasca sa zica ca ar fi
Este multa abureala in domeniu. Da, e usor sa faci multi bani, dar asta vine cu un cost: a fi mercenar. Intr-un proiect de 3 - 6 luni nu faci nimic decat ce ti se spune. E imposibil sa ai experienta fix cu modul de lucru al acelei companii asa ca tot ce poti face e sa executi cod exact cum ti-e dat. Si atunci nu ai cum sa faci 60 - 80 de euro pe ora.
Pe de alta parte, tarife de 80 pe ora ar trebui sa fie obisnuite si usor de obtinut, fara sa calci pe cadavre, daca iti merge un pic mintea (probabil un IQ de 110 - 115).
Realitatea e ca bajbaim prin intuneric. Si cei care au bani si cauta programatori dar si programatorii care au timp si cauta se realizeze ceva. La nivel de discurs public totul e roz: “domeniul in care se castiga cel mai bine” - doar ca propozitia asta are multe asterixuri.
se castiga bine daca lucrezi 8 ore sau mai mult pe zi;
se castiga bine daca ai niste relatii din partea de business care sa te recomande - pe oamenii aia nu-i convingi scriind cod, e alt discurs implicat;
se castiga bine daca atunci cand apare o problema sa lucrezi la 3 noaptea;
se castiga bine daca inveti regulile firmei si framework-ul in timpul tau liber - cand vii la servici esti deja productiv, nu sta nimeni dupa tine sa inveti ce e nou in Vue.js 3.3 in orele de program;
se castiga bine daca n-ai scrupule si iti lasi clientul balta ca ti s-a oferit mai mult in alta parte;
si aia care au bani seriosi nu au ajuns acolo ca sunt marinimosi - esti bolnav, nu esti platit, ai avut o saptamana proasta ca ti-a fost copilul bolnav, mars de pe proiect. La 80 de euro pe ora fii sigur ca mai sunt o mie la coada, esti inlocuit de pe o zi pe alta;
stresul constant de a performa;
si, din pacate, se castiga bine daca iti merge gura mai bine decat degetele pe tastatura - meritocratia e o rara avis, cel putin eu de-a lungul timpului am primit numai laude insa dupa ce trag linia la sfarsit de luna constat ca nu am bani sa iau sotiei sau copilului o prajitura, eu oricum ies din discutie;
E foarte ușor să creezi tipare.
Ia un bax de scobitori, amestecă-le, iar apoi așează-le rapid in ordine. Fă asta câteva ore cu scurte pauze.
Când te duci la culcare vezi si visezi numai scobitori aliniate.
Pur si simplu creierul intră într-o buclă logică pe care o continuă si in afara contextului inițial.
Problema mea e că oricând aud pe cineva care vine cu o idee exprimată în diateza reflexivă mă enervez și încep să îl întreb de implementare. Mai ales dacă e vorba de chestii idealistice, mergând până la politică gen când apar discuții despre comunism vs capitalism.
Cum sunt obișnuit să iau cerințele clientului să la transform în cod și interfață și baza de date și tot, mă activez imediat:
Bun, cum implementăm asta?
Cine verifică dacă se implementează?
Cum definim succesul proiectului?
Care e timelineul?
Care sunt mecanismele de control a calității?
Al succesului?
Al direcției de implementare ca să nu ne trezim la 60% că mergem în direcția opusă?
Care sunt etapele?
Cine răspunde și care sunt consecințele unui eșec?
Care sunt consecințele succesului și cine trebuie să și-l aroge? Trebuie și incentive.
Și tot așa până demontez tot și lumea se plictisește:))
Sunt o printesa rasfatata care vrea sa lucreze remote, preferand o companie si o echipa pentru care cel mai mult conteaza calitatea codului scris, dezvoltarea tehnica si mentalitatea deschisa, empatica, si care este organizatoric cat mai subtire posibil, fara ceremonii zilnice inutile:
Eu tind sa vad totul prin “ochelari” de computer science si machine learning. De exemplu, fetita mea are 2 ani si acuma incepe sa vorbeasca. De multe ori fac comparatie intre ea si un large language model
