tl;dr
- Prezintă cum primele jocuri intitulate ca fiind “3D” (Wolfenstein, DOOM) simulau doar o aparență de 3D (și de fapt procesarea era tot 2D), deoarece pe acea vreme hardware-ul n-ar fi putut procesa 3D real.
- Algoritmii prezentați, folosiți pentru a realiza aceste aparențe, sunt pur și simplu mind-blowing, mai ales în cazul lui DOOM (și eclipsează tot ce este 3D real)
Concluzie:
Produsele vremurilor bune necomerciale… atât ca și gameplay cât și ca development. 
