Aspectul asta e influentat si de valoarea adusa in proiect de fiecare individ in parte. Oamenii competenti, de top, chiar daca sunt contractori, vor fi tratati bine deoarece aduc valoare mare si sunt importanti. Lucrand la o firma de produs mai demult am vazut subcontractori care ramaneau pe pozitii chiar daca firma de produs facea disponibilizari. Pe de alta parte am vazut si atitudine de genul “hai sa dam proiectul asta la contractori iar noi sa ne concentram pe proiectele mai interesante”, deci ca si contractor poti prinde usor proiecte invechite, doar mentenanta, care aduc bani ok pentru firma angajatoare, dar care duc la o rotire mai frecventa a angajatilor.
Business-ul primeaza si aici fiecare firma are punctul ei de vedere, interese si ambitii proprii. Poate fi perceput outsourcingul ca si plantatie de sclavi doar de catre cei care nu-s de top in firmele astea. La fel de bine pot si firmele “de produs” sa fie vazute similar deoarece multe firme de produs de la noi ofera servicii firmei mama, iar deciziile importante se iau central, nu aici. Oamenii buni, esentiali vor fi intotdeauna tratati mai atent, mai cu manusi, comparativ cu cei mediocri, care sunt majoritari si care probabil involuntar formeaza imaginea asta de plantatie.
Toate firmele se confrunta cu lipsa de resurse competente iar daca ar avea de unde alege, atunci ar veni si mai multe proiecte de calibru in Romania, s-ar avanta mai multi sa impinga pozitii cheie aici, mai multa responsabilitate. Asta e, lucram cu ce avem…
În principiu sunt perfect de acord cu tine, ba chiar aș plusa cu faptul că poate dura mai mult, că mai ai evenimente rare care îți pot afecta serios bugetul, iar aici mă gândesc rapid la „cât costă când ți se strică mașina?” și „cât costă un dentist?”, deși sunt muuulte alte posibilități.
DAR îmi place să cred că am discuțiile astea cu oameni inteligenți, care pot și extrapola puțin. Pe unde m-am plimbat și mi-a plăcut am dat un search pe google, am văzut care sunt salariile, chiriile, cam cât costă coșul de cumpărături etc. Nici nu e greu, ai site-uri care-ți dau mură în gură toate informațiile comparate și majoritatea sunt destul de precise încât să-ți faci o părere generală. Nu e complicat să-ți dai seama că vei trăi cel puțin la fel de bine în București cu 2000 euro net față de Amsterdam cu 3000 euro net (cam asta e diferența de venit, nu mai mare) după ce iei în calcul toate cheltuielile „uzuale”.
120-180k la ce firme? Nu la echivalentul agentii de software development, ci la FAANG. Programatorul care nu sta in California sau New York castiga sub 100k. Un link cu detalii pentru Europa despre distributia de salarii in functie de tipul de companie:
Sclavi pe plantatie sunt in toate domeniile de activitate ale Romaniei, nu doar al programarii web.
In toate sectoarele comerciale sunt angajati buni si angajati delasatori. In aceasta prima categorie, mai intervine si interesul financiar al unui angajat. Respectivul angajat daca este multumit cu cat castiga pe luna, atunci se mai lasa si el dominat de patron (adica sa fie om cu doua fete).
Am citit atent cele 23 de raspunsuri de pana acum, dar mai nimeni nu se ia de angajatorii care la ranul lor, au propiile interese financiare meschine si personale.
Sincer sa fiu, n-am fost niciodata in viata mea la un interviu de programare, ca sa pot sa-mi fac o idee generala asupra categoriei de software.
Dar as vrea sa fiu prezent macar o singura data, pentru a-mi face cateva pareri despre un viitor mai bun. In fine.
Patronii fac legea angajarii unui viitor angajat. Daca n-ai o relatie pe undeva, poti sa trimiti la CV de o sa te doara degetele apansand pe tastatura.
Daca cumva faci un curs de programare intr-un limbaj ales de tine si vrei sa ai un job, trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare si sa fii perseverent cu tine insuti.
Eventual astept din partea voastra feedback-uri negative,
Nu e vorba doar de bani, “plantatiile de sclavi” sunt firme unde omul angajat nu are o misiune, nu are dezvoltare profesionala dupa ce a invatat ce se cere pentru a lucra pe proiect, nu are recunoastere, nu are o vedere de ansamblu si este mai mult pion decat jucator.
Poti sa fii platit bine si la o firma de genul (vezi Cluj), dar tot ramane faptul ca tu nu lucrezi pe proiectul tau la care vrei sa lucrezi, nu ai senzatia de apartenenta, nu crezi in produsul pe care il dezvolti clientului si nu ai nici un control asupra ce se dezvolta. Iar daca e vorba de echipe combinate de client si colegi, atunci e usor sa observi ca daca e un client mai mare ei au mai multe beneficii precum actiuni si bonusuri uriase fata de salariul tau, iar chiar si colegii de la client trebuie priviti ca si sefi daca e vorba de un conflict sau trebuie sa se ia o decizie. Cateodata esti chiar obligat sa lucrezi pe mai multe proiecte deodata. Clientul mereu va avea o bisericuta in care e greu de intrat ca si angajat (contractor) si singurul mod de a intra e sa ii impresionezi cu ceva.
In mod ideal ca sa nu fii sclav tu trebuie sa fii angajat sa lucrezi pe ceva ce ai lucra tu singur, e ceva de care esti pasionat, doar ca din varii motive (sau ca sa acumulezi experienta pe banii altcuiva) preferi sa lucrezi ca si angajat. Un exemplu bun e daca esti profesor de informatica si dupa vrei sa faci aplicatii/jocuri pentru copii ca sa invete si te angajezi undeva unde se lucreaza la un produs similar cu cel la care te-ai gandit tu. Doar ca creativitatea nu se prea preda nici la scoala, nici la facultate, deci piata romaneasca ramane la capitol de plantatie de sclavi pentru mult timp incolo. Romanii stiu in mare proportie doar sa copieze idei de altundeva si poate au noroc, poate nu.
Cineva odata mi-a spus: “Daca nu-ti place jobul, schimba-l!”
Eu am experienta ca angajat si ca angajator din Marea Britanie. Am avut colegi mid/senior level. Cei medii primeau chestii mai simple sau foarte putin complicate iar senior primeau ce era mai complex/challenging. Fiecare primea bani in functie de nivelul lor. Unii au invatat si au avansat foarte repede si au cerut mai mult - au si primit pentru ca li s-a recunoscut valoarea. Altii au stat mult timp pe acelasi pret - poate se complaceau in pozitia lor/poate stiau ca nu pot mai mult.
Eu cred ca daca cineva se considera sclav ii permite cuiva sa il/o trateze ca atare. Atata timp cat constientizeaza traiectoria pe care trebuie sa o urmeze ca sa ajunga ‘sus’ atunci nu vad cum s-ar considera sclav(a). Incepe cu chestii simple si plictisitoare la un anumit pret. Urca treptat pe masura ce demonstreaza ca stie mai mult. Aici e nevoie de o ambitie personala care sa propulseze persoana in directia potrivita.
Daca este senior level si primeste chestii simple cred ca nu cere suficient si nu cauta proiecte interesante. Nu ma bag la cum isi gestioneaza fiecare banii insa eu intotdeauna am pus deoparte ca sa am suficient in cazul in care nu am job cateva luni cat caut de lucru. Asa nu trebuie sa sar in primul job gasit ca sa imi platesc chiria si pot spune nu la anumite proiecte sau angajatori.
Sunt destui oameni care cheltuie mai mult decat isi pot permite. Adica daca am salariu de 2000 de euro hai sa imi iau un apartament cu 3 camere, o masina de minim 10000 euro sau chiar noua, vacanta in Maldive, Ibiza… si iti dai seama usor cum ajunge “sclav”. Ar putea avansa, dar nu isi permit acei “Fk Y.” money.
Am vazut si cealalta extrema, investeste 80-90% salariu in etoro/actiuni/bitcoin si dupa vine cu sandvis de acasa si pe bicicleta la birou.
Asa e prin vest (mai pronuntat in NL intr-adevar), si nu are legatura cu take-home money sau alte considerente. Pur si simplu face asta si CTO-ul, si VP of …, si primul ministru, si worker bees.
Nu mi se pare nimic gresit, si eu prefer mancarea de acasa pt ca daca mananc des fast - food ma simpt rau, si in general se mananca fast-food la noi, chiar si cantinele sunt fast-food-like, iar venitul cu bicicleta e OK pt sanatate, exercitiu fizic, mediu etc.
Bai imi pare rau, dar literalmente nu mai pot sa halesc toata atitutidunea asta de mi se cuvine, ba toata lumea e victima cumva, e olimpiada de victimizare, toti suntem slcaviti, oprimati, exploatati, si alte *ati. Sclavi platiti de 3-5X salariul mediu sau chiar mai mult cu birou in zona centrala, aer conditionat, echipamente mok, HR, munca de acasa , va aude unu de isi rupe carca in 40 de grade pe salariu minim in conditii infecte va scuipa direct.
Da’ ia faceti voi ma altceva decat outsourcing sau proiecte de kkt prea simple, prea plictisitoare, etc. si dati voi salarii pana la cer si echipamente batute cu pietre pretioase si proiecte mai smechere decat robotii aia de se alearga pe planeta Marte, ah si cu dezvoltare personala si masaj la picioare.
E usor sa zici SA MI SE DEA, SA SE FACA, ok ia fa tu si imbunatateste viata tuturor de lucreaza pe langa tine.
PS: cand semnati contractele alea stiti exact cat veti fi platiti si ce veti face, asa ca v-o faceti cu mana voastra, cand cautati vinovatii mergeti mai intai la oglinda
Ala care isi rupe carca in 40 de grade ori n-a avut conditii sa invete, ori n-a invatat, dar asta nu inseamna ca nu e o problema cu outsourcing-ul.
Birou cu aer conditionat si echipamente pentru lucru sunt conditii minime cand un singur proiect cu 10 oameni aduce atatia bani cat chiria la toata cladirea pe 10 ani, plus salarii si profit si sunt vreo 10 proiecte.
Plantatie, sclavi - serios? Chiar sper ca nu le ia nimeni ad litteram. Sa nu uitam ce inseamna cuvintele astea. Ca ajungem mai rau decat cei ai caror stramosi au suferit candva si-si gasesc scuze pentru porcariile pe care le fac ei acum.
Lucrezi cu $5 / ora? Naspa. Inveti, cauti altceva. Nu te obliga nimeni sa ramai acolo. Si daca alegi sa ramai poti sa schimbi ceva.
Nu vad de ce e treaba angajatorului sa-ti ofere o misiune sau recunoastere. La fel cum nu e nici treaba angajatului daca seful ii trage pe toti pe nas. [ma rog, presupunand ca nu-i afecteaza deloc serviciul, ceea ce-i imposibil].
Exista un contract / o intelegere si se poate iesi din el. Sigur, e o senzatie de bine sa fie si recunoastere sau misiune, dar e doar un bonus.
Nu vad de ce ar trebui sa cred intr-un proiect ca sa-l fac. Doar daca depind cumva de succesul lui, dar si in intelegerea aia intru stiind despre ce e vorba, nu?
Problemele reale, din punctul meu de vedere, sunt altele:
design venit de la client facut cu picioarele; ca seful sau intermediarul se uita doar la compozitia finala si nu-l intereseaza cum sunt structurate elementele pe layere
dat estimat de 11 zile, pe data de 4. proiectul trebuia sa inceapa de 27, marti. pe 23 seara, vineri, dupa ora 5 au trimis design-ul. marti dimineata intreaba daca poate sa fie gata pana vineri. raspuns ca incercam dar probabil ca nu. la client a ajuns ca da. venit raspuns in care cereau sa justificam de ce dureaza 5 zile.
venit deadline pe data de 10. facut si trimis la testare pe 9-10-11, in functie de chestii. nu mai auzi nimic pana pe 25 cand vin 30 de modificari. te uiti in baza de date si vezi ca n-a miscat nimic pana in ultima zi. vor modificarile pana maine.
client care intreaba daca poate fi ceva gata pana pe 20. mai vorbeste putin si nu-l intrerupi iar la sfarsit incheie cu “deci ai zis ca e gata pana pe 20”. il corectezi si ii zici ca nu, el a intrebat daca poate fi gata pana pe 20 si tu nu ai apucat sa raspunzi. zice bine, ma scuzi asa e, deci pana pe 21 ca sa mai ai niste timp. [asta a fost chiar amuzanta in situatia respectiva, ca e om de calitate doar cam agitat pe alocuri ]
facut scandal o zi ca nu merge analytics-ul. cand in sfarsit am dat de agentia de … media, cum s-or numi!? am descoperit ca ei n-au zis asta, ei doar voiau niste actiuni pe niste butoane.
comunicat ca va creste tariful cu 5 EUR / h [sa zicem de la 45 la 50]. scandal mare. la sfarsit trantita asta: “eu nu-ti platesc tie 45 EUR / h”. raspuns ca nu, 45 era pana acum, de acum nu vom mai colabora. cand nu se poate, nu se poate. daca era vorba de sclavie, 10 bice si s-ar fi putut.
Dar nu, nu vad unde se incadreaza sclavi aici. Trebuie educati, trebuie responsabilizati si trebuie gasit un limbaj comun.
EDIT:
Daca ne referim la datorii, chirii, credite care ne tin legati de maini si picioare e altceva. Dar nici pe alea nu ne-a obligat nimeni sa le facem, doar ne-au indemnat. Daca n-ai FU money e nasol, dar aici intra si educatia. Ca n-o fi avantajos sa fie educatia foarte buna pentru ca oamenii educati sunt periculosi …
N-am zis ca il judec, e doar o forma extrema de modestie. Se asteapta ca totul pentru munca sa fie din partea angajatorului si fiindca nu are nevoie de bani ci de stabilitate e mai conservativ cu deciziile (la fel ca cel fara bani fiindca ii cheltuie imediat).
Ideea e cam asa: Nu suntem “sclavi” in sensiul istoric al cuvantului. Sau cel putin sper sa nu mai existe sclavie sub nicio forma in 2021.
Tu ai punctat bine acolo care sunt problemele reale. Dar vezi tu…faptul ca sunt colegi care au ajuns sa se considere “sclavi”, cu ghilimelele de rigoare, este un efect al problemelor semnalate de tine cu liniuta. Nu ne-am nascut astfel. Nu ne consideram astfel. Nu este o cauza per se.
Ideea principala care reiese si din randurile tale, si cu care ar trebui sa ramanem, cred eu, este ca meseria de dezvoltator software, in sensul foarte larg al cuvantului, nu este respectata pe cat ar trebui. Cel putin in comparatie cu alte meserii cu acelasi factor de raritate in societate.Si nu ma refer daca e greu sau usor sa fii programator…sau inginer constructor…sau doctor. Ci cat x% din societate sunt capabili sa faca asta(si eventual chiar o fac)…si bineinteles ce respect au meseriile mai sus mentionate versus noi.
Si sincer mi-as dori sa depasim ideea cum ca in bransa noastra sa castiga multi bani si ar trebui sa facem ciocu mic. Ca nu lucram la 40 de grade…ca avem 3000 de euro salariu net…ca schimbam jobul cand dorim…etc. Nu asta ne va impinge spre progres, catre imbunatatirea conditiilor de munca, etc.
Stiu ca e sexy sa te bazezi pe cerere si oferta…ca asta determina si salariile noastre sa fie atat de sus in momentul de fata…dar mereu e loc de mai bine.
