Technical debt apare în locuri mai puțin așteptate
The obvious question here is, why in the world would IMAX still run its systems on a 21-year-old device?
For IMAX, like so many other companies that rely on generations-old technology, the answer is simple: it works.
Hai să facem un exercițiu: cum îi convingi că AI, cloud și ce-limbaj-sau-framework-o-fi-la-modă-săptămâna-asta este ce au ei nevoie de fapt (aștept idei)
For IMAX, like so many other companies that rely on generations-old technology, the answer is simple: it works. And it’s not like it’s a booming industry in need of reinvention. There are only 30 theaters worldwide that can even show a full 70mm print like Oppenheimer, 19 of them in the US. Most IMAX experiences are digital now, like most moviegoing experiences in general.
E mai complicata treaba, filmul se degradeaza, dar e ceva fizic, poti scana filmul la 100k si dupa sa il reduci la 8k.
In functie de ce lentile si ce camera s-a folosit detaliile vor fi sau nu acolo, dar nu au o rezolutie anume, au imaginea captata de lentile pe film. Cu cat e mai mare filmul cu atat e mai mare imaginea, dar nu e garantat mai buna.
La film exista categorii, ai negativul original care e super-high quality si ai filme de cinema, filme de post-productie care sunt mai ieftine.
Filmul ala original e atat de clar incat te poti uita la toate detaliile si singura limita e ce artefacte a avut lentila. E practic o holograma 2D, nu sunt pixeli, sunt atomi prin care trece lumina si reda imaginea captata in rasina.
E acolo grain-ul filmului, care se poate scoate digital.
La digital in schimb ai compresia, daca fiecare cadru ar fi o imagine lossless la 8K un film de 2 ore ar avea vreo 15-20Tb. In VR la filme de 180/360 compresia e extrem de vizibila, te uiti la total alta imagine, dar un video de 5 minute la 8-12K ia 100Gb-1Tb. (e o problema foarte mare la VR)