Te contrazic. Știi cât de ușor se intră în industrie acum (poate nu lunie astea două, dar în perioada asta) fără facultate? Extrem de ușor. Știi cam ce salarii se dau pentru juniori (care nici măcar nu știu mare lucru) cu experiență de 1-1.5 ani? Poate prea mari din punctul meu de vedere.
Cererea este atât de mare raportată la ofertă încât în momentul în care o firmă găsește omul care să facă OK-ish fix bucata aia de care are nevoie aruncă cu bani în el și aia e.
OK, I stand corrected daca e asa, impresia mea era invers pt ca e mult mai mare competitia, bine si contextul thread-ului zice ca de doi ani nu sa putut angaja.
Depinde ce inseamna salarii mari.
Cati dintre noi isi permit o Tesla (60 000 de euro)? Eu unul nu. Sau o casa de 200 000 - 300 000 de euro.
Luand in considerare domeniul (faci o aplicatie o data, serveste milioane de utilizatori) consider ca aceste banalitati ar trebui sa fie la indemana.
pana unde mergem cu norocul? pana la faptul ca ne-am nascut vii? hai sa nu o dam in extreme, totusi.
Te contrazic.Pentru un junior e aproape imposibil sa intrii in industrie in ziua de azi, cu sau fara facultate. Majoritatea job-urilor sunt pentru mid/senior. Si multe firme exagereaza cu cerintele pentru juniori.Se cauta juniori care deja-s mid.
Si mie mi-a lasat aceeasi impresie situatia de angajare a programatorilor juniori,este foarte greu sa te angajezi fara experienta. Iar cerintele exagerate pentru juniori nu sunt doar la noi, si in SUA se intalneste tipul asta de abordare.Am mai urmarit uneori cateva situatii prezentate de un youtuber cunoscut, Joshua Fluke, care explica cu exemple concrete situatia (un video recent postat https://www.youtube.com/watch?v=BERDuJpA7z4&t=935s).
Trebuie sa iti faci si tu research-ul tau inainte de a aplica. Spune si in video acest lucru.
Situatia este exact cum am specificat si mai sus, indiferent de research, este aproape imposibil sa-ti gasesti un job de junior.
pentru o firma mica este dificil sa sustina riscul si pregatirea unui junior (devine productiv dupa 6 luni minim si apoi pleaca), iar o firma mare are nevoie de niste rigori (mai mult decat de niste skilluri) pe care cei fara experienta nu le au.
o solutie sunt internshipurile, freelancingul care apoi se poate transforma in job dupa ceva experienta (daca programatorul isi mai doreste asta) sau diverse alte abordari creative (incepand de la banala optiune de a cauta o firma care are nevoie de acel punct forte pe care il ai si il poti demonstra, chiar daca nu e cerinta principala a jobului).
bine, perseverenta si norocul au si ele un rol important, iar o “pila” la momentul potirvit face diferenta.
sistemul pcr (pile.cunostinte.relatii) e un sistem cat se poate de capitalist (acum ii zice reviewuri si recomandari) si are o noima foarte buna: mai mult decat cel mai bun pret sau cel mai performant serviciu… am nevoie de ceva pe care sa ma pot baza (ceva / cineva de incredere).
si atunci e normal sa aleg varianta recomandata / despre care stiu in detrimentul celei care arata (posibil echivalent de sau mai) bine pe hartie, dar despre care nu stiu cat de reliable este.
@Cosmin_Popescu ce am zis gresit ? Asta e experienta mea, vorbeste cu cineva care tine interviuri. Am mentionat SAP fiindca omul se incadreaza in nisa, are o diploma, probabil arata mai matur si e perfect pentru consultanta. La front-end e loterie curata fiecare interviu.
Chiar si salariul minim e mult pentru perioada asta in care nimeni nu va incepe proiecte noi doar de dragul de a cheltui bani…
Cazul firmei la care am lucrat eu. Fostul sef avea un erp in colaborare cu altcineva, s-au despartit, a adus in practica 20 studenti de la o facultate privata si la sfarsit a pastrat 4 dintre noi. Ne-a educat, si-a alocat timp pentru fiecare sa ne invete, cert este ca acel erp (plus o aplicatie de reporting) a fost rescris de noi in aproape 2 ani, 4 juniori + seful. Eu am plecat dupa perioada asta.
Cred ca intr-un timp mai scurt ar fi greu pentru un junior sa se desparta de locul in care s-a initializat in programare. Firma aceea si-a facut treaba cu juniorii, daca are un coordonator destul de bun, poate iesi treaba frumoasa.
Mie mi se pare ca sunt destule posturi pentru juniori (cel putin pe LinkedIn), problema cred ca este la negociere, multi nu se axeaza pe faptul ca trebuie sa asimileze si sa invete cat mai multe in primul rand, si se gandesc din prima la salariu, cerand o suma mare de bani pentru ca ar fi josnic pentru ei sa lucreze pe 1500 lei in programare, chiar daca-s doar primele 3 luni (doar parerea mea)
Nu ai zis nimic gresit.
Doar ca nu s-a precizat nimic de sap pe aici 
Iar salariul minim pe economie este cam o bataie de joc pt un programator. Parerea mea.
Ca acum thread-ul a luat-o in n directii, este alta treaba.
Omul doar a aratat un protofoliu cu site-urile lui si a intrebat daca se califica ca junior. Atat!
Se califica orice la junior (depinde total de ce intelege firma prin acest lucru ca doar nu te duci la Google in Craiova), eu i-am zis clar sa faca orice altceva inafara de front-end si daca stie front-end. (nu e in avantajul lui)
Are optiuni mult mai bune pe testare/platforme ERP (SAP/Microsoft Dynamics/Oracle)/consultanta/scrum master/product owner dupa ce a scris. Daca avea 20 de ani hai ca mai merge, te angajeaza lumea fiindca esti tanar si inveti rapid, nu pleci la ora 4-5, nu ai familie. E loterie sa gasesti pe cineva sa te angajeze exact ca sa te ajute si sa isi asume pierderea, ca doar nu inveti/lucrezi mai rapid ca cineva la 20 de ani si cu ei concurezi cand zici front-end si JS. La 20 de ani eu imi permiteam sa dorm 4 ore pe zi si a doua zi n-aveam nimic, la peste 30 de ani daca stai peste noapte sa inveti a doua zi nici cu cafea nu esti treaz si foarte greu recuperezi.
Totally agree cu tine la rolul norocului. Până la urmă puteam da ne naștem in Angola sau Korea de Nord, total înafara controlului nostru, iar astfel de discuții erau SF.
Global, daca e sa o luam așa, factorul noroc ar putea sa fie minim 85% din “succesul” unui om (te-ai născut în America de Nord sau Europa (bine, nu săriți, trebuie luat cu un bolovan de sare)). Chiar mai mult, daca băgăm sa te naști in locul care trebuie (New York !== Chișinău), cu părinți middle-class, inteligenta suficientă, etica de muncă suficientă, sănătos, evitat de accidente/mass-shootings/etc. Global, succesul poți să zici că are sursa single-digit in ceva controlabil de om.
Dar până la urmă vorbeam de Romania, și de oameni deja în industrie. People who have beat the odds. Si daca e sa condiționăm totul de chestia asta, mi se pare că măcăne multe dintre mesajele astea.
Nu contest că sunt bazate pe experiența reală a autorilor, doar că nu reflecta experiența medie/mediană.
Case in point, e căutare mare de devs in București, Cluj, Iași, etc, și e un seller’s market in multe cazuri. Ditto, salariile medii/mediene sunt cele mai mari pe tara cf statisticilor (bine, nu prind multe scheme gen folosirea de SRLuri și PFAuri, contracte de management, etc, dar astea ar influența oricum percentile mari, nu mediene). Salariile entry level sunt iarăși mari, iar XP necesara sunt destul de reduse comparativ cu alte profesii (avocați, doctori, arhitecți, etc) (anecdata: am 2-3 exemple de reprofilare de success in ultimul an în cercul de prieteni, din sales si chimie, respectiv). Chiar daca majoritatea muncii e de outsourcing (unde multe, dar cu siguranță nu toate, proiectele sunt mai vechi și mai greu de întreținut), sunt deajunse startup-uri, și scale-up-uri, și companii de produs, încât să poți să stai cate un an la o companie diferită și să nu te repeți in 10 ani. Ditto, Amazon, Microsoft, Adobe, Google (FitBit) au birouri pe aici. De office perks nici nu mai zic.
Nu-i perfect for sure, și nepotisme, pile, sau discriminări de tot felul apar (numai cât misoginism am văzut eu).
Dar idk. Nu-i dezastrul pe care unele comentarii îl sugerează. Și zic ca este folositor de amintit pentru că “e OK” nu atrage atâtea clickuri precum “e dezastru”. Și în definitiv, dacă ești beneficiar al acelei doze mari de noroc de care vorbeam la început, și te găsești într-o situație nașpa la munca, poate un mesaj de genul îți dă impulsul sa ieși din ea.
Mai sunt o grămadă de alți factori care se pot încadra la noroc. Dar, de obicei, argumentele astea nu prea țin, pentru că există un „vis american” peste tot: muncești mult, reușești.