da, cred ca puteam face asta … dar nu m-am gandit atunci ca poate influenta cu ceva :))) plus, eram destul de bucuros de noul job.
nu pot sa ma plang de ceva momentan. Si am un an abia. Din ce vad, in jurul a 2 ani e ok o mutare, daca ramai fara proiecte care sa te solicite sau prinzi o oferta de nerefuzat (mai greu in perioada asta)
nu, uite eu cand mi-am dat demisia de la fostul job, am stat in preaviz si mai aveam zile de concediu de luat. Astea mi-au fost platite cu pret pe ora calculat din ultimele 6 salarii. Zilele de medical n-ar trebui sa influenteze, salariul e acelasi (am stat o saptamana in CM, salariul a venit intreg). Zilele de concediu trebuiesc calculate (si aici intervine acea cerinta cu ultimele 6 salarii cred) doar daca alegi sa-ti fie platite (insa nu poti face asta chiar in orice situatie)
Nu e vorba de trecere, e vorba sa ti se spuna, un range salarial pentru un post, daca rangeul inferior e prea mic si nu esti confortabil, nu are sens sa continui procesul.
Am luat raspunsul de pe formul de avocatnet, cred ca logica e, daca iti trebuie concediu medical in luna 4-5, din suma totala deoarece trebuie trebuie sa includa ultimele 6 luni, iti trebuie adeverinta.
nu e vorba de suma, cat de timpul pierdut. sa stai 2 ore la fiecare interviu (1 hr + 1 tehnic) pentru ca abia apoi sa discutati de bani, inseamna pierdere de vreme pentru ambele cazuri. mai mult pentru programator, pentru ca ma gandesc ca hr-istul trebuie sa-si faca “numarul” de interviuri… eu imi imaginez ca o parte din meseria asta e exact ca la o agentie imobiliara … unde agentul trebuie sa-si atinga numarul de vizualizari/clienti saptamanal, ceva de genul vad si in hr. De’asta nu e in interesul lor sa spuna rangeul din prima, pentru ca vor avea multe interviuri anulate de catre candidati.
de’asta eu ma gandesc ca rangeul salarial trebuie specificat inca de la inceput, este un detaliu important in jd si nu trebuie sa lipseasca. Daca vezi rangeul intre X si Y, atunci avansati discutia, da ma, hai sa vedem ce vrem fiecare, ce stim fiecare, ce alte beneficii avem, cand stim ca suma se invarte intre x si y. Poti sa oferi tu X zile de vacanta, si tichete si acces la enspe mii se siteuri de cursuri, daca dupa cele 2 ore de discutii eu vreau X si tu imi spui ca ai range pana la jumatate din X, discutia a fost inutila.
unde am vazut rangeul direct in Jd, am putut sa-i spun ca este mic si nu se incadreaza cerintelor mele, si nu-si avea rostul o alta discutie. Daca vedem mai intai JD-ul celui care a scos rangeul, as fi continuat discutia si as fi pierdut minim o ora, ca sa aflu apoi acest detaliu. Mi se pare mult mai profi pentru un hr sa fii sincer si sa nu ascunzi detalii (cum a facut primul din cazul asta - chiar mi-a placut transparenta si as fi laudat-o oarecum, dar asta ar fi insemnat sa-l denigrez pe celalalt public si n-aveam nimic de castigat), decat sa fii sarlatan (cum a facut al 2lea) si sa scoti elemente cheie.
asta nu ii justifica deloc. Sa spunem ca eu ma supraevaluez, cer mult. Ei au un range cunoscut (x - X) si ma cheama la discutii. In urma acestora, ma intreaba ce salariu as vrea. Le spun Y, care e mai mare decat X si abia atunci imi spun ca ei pot oferi un maxim de X, iar eu refuz. Aici, cel putin in cazul meu, recunosc ca am o problema de negociere :))) eu folosesc termenul de “nu mai putin de Y”, un “in jurul sumei de Y” ar fi mai deschis pentru negocieri.
Inainte sa trecem prin teste reciproce si sa ajungem la sfarsit sa ne impiedicam de punctul “salariu”, nu e mai simplu sa incepem cu cele care ocupa mai putin timp? Pentru ca, chiar daca eu nu am pregatirea tehnica necesara, dar cer Y, ei o sa-mi ofere probabil x, caz in care o sa refuz eu, sau inchid ei negocierea.
E atat de simplu … dar trebuie justificat si timpul ars de cate unii. Comunicam un range salarial, candidatul il accepta, ia in considerare min si max, hai sa vedem daca se matchuieste cu cerintele jobului. Bun, el se supraevalueaza, dar inca e incadrat in rangeul nostru (pentru ca il stia de la inceput). Ii facem o oferta spre x si ii explicam de ce chiar daca el are asteptari de X, sau nu? Asta dupa ce se cunosc toti termenii, de toata lumea, nu doar de o parte.
Am avut si interviuri in care imi spunea din start “noi putem oferi intre X si Y in functie de pregatirea ta si de cate bife ai pentru cerintele postului”. Mult mai simplu si mai transparent. Iar in alte dati, sa am discutii de cate 2 ore, dupa care sa-mi spuna, noi putem oferi intre x si y. Ce sa le zic? ca obtin la locul actual de munca cu 20% mai mult decat pot da ei? si daca-i intrebi de zile remote … “pai stii, noi avem un team leader mai comunist si ii place ca oamenii sa vina la birou”. succes. mariti bugetul. sunt joburi care apar pe linkedin mai mult de o luna. cauta indieni :)))
Fiecare persoana are un target pe care candva spera sa-l atinga (mai curand decat mai tarziu), o suma sau o combinatie de beneficii (care se reduc tot la o suma) care sa-i asigure tot ceea ce are nevoie pentru o viata pe care si-o doreste. Unii au 10,000, altii 7,000, altii 3,000. Tinerii, ca si copiii, sunt mai sinceri (si mai grabiti) si avanseaza suma asta pe care o viseaza. Recrutorul o percepe ca o obraznicie; cum sa spui 800 cand tu aspiri la 3000? Cand vezi un JD complet, inclusiv cu salary range, incepi sa negociezi cu tine fata de suma aia la care aspiri in functie de ce identifici acolo - ce vei face, brandul firmei, oportunitati, colectiv etc etc.
Range-ul ar trebui spus, pentru ca unele firme ofera salarii de nimic.Daca ai stii din prima, nici nu te-ai mai duce la interview. Dupa cum s-a mentionat, o pierdere de vreme. Also, din experienta voastra, care ar fii range-ul salarial pt. un junior C++?
In multe firme HR-ul nu are autoritatea sa discute despre bani; ei fac ofertele doar in functie de ceea ce decide hiring managerul. Pe urma, spre deosebire de alte tari, in Romania nu e obligatoriu sa dai informatii despre intervalul salarial, asa ca daca nimeni nu posteaza astfel de informatii, de ce le-ar posta firma la care mergi tu la interviu? Nicio firma nu vrea sa-si limiteze partea de recrutare afisand intervale generice pentru joburi.
Ce s o mai dam cotita… Cei din hr trebuie sa și umple calendarul cu un număr de X interviuri săptămânal sau lunar. Dacă ar spune rangeul din prima, și-ar lua reject de la candidati și ar rămâne cu juma de norma făcută. Asta le pune poziția în pericol, risca sa fie dați afară, dacă doi oameni din hr au interviuri fiecare cât 2 saptamani pe luna, unul va pleca, iar celalalt va avea o luna full de munca.
Pe de-o parte e normal, fiecare încearcă sa si salveze pielea și apelează la tot felul de tertipuri pentru a obține rezultate. Dar nu te aștepta să nu fii blamat din partea unui programator, pentru ca, ca tu sa ti faci norma, trebuie sa i pierzi lui timpul.
Sa nu dam vina pe autorități sau alte chestii. Am dat mai sus exemplu de 2 Hr’isti din aceeași companie, unul care a ascuns rangeul, iar altul care a fost transparent de la inceput.
Ce a rezolvat HR-ul spunand range-ul… omul n-a mai mers la interviu presupunand ca range-ul ala e fix si ca nu se poate negocia. Daca mergea la interviu si era pe placul angajatorului poate reusea sa obtina ceva mai mult, in zona care ar fi fost multumit. HR-ul si hiring managerul au interes sa inchida pozitia aia, deci o sa fie deschidere spre negociere, mai ales daca le place candidatul.
Asa, cunoscand intervalul, omul a renuntat din prima si e posibil sa fi pierdut chiar el in situatia asta. Vorbim totusi de un inteviu de o ora, doua, nu e chiar capat de lume. Cand iei o decizie importanta, cum e schimbul de job-uri, cumparare masina, casa, etc, daca esti sigur pe capacitatile tale, e o greseala sa te opresti la primul “pret”.
În cazul ăsta, range-ul nu a fost corect precizat. Dacă mergea la interviu și obținea ceva mai mult, avea probleme mai târziu cănd cerințele ar fi fost la fel de bine precizate ca și range-ul.
Și dacă primești 4 telefoane pe zi, pierzi o oră-două cu fiecare?
Exista pe internet (youtube/twitter) o miscare cu “get paid what you’re worth” intre programatori din cauza remote work-ului obligatoriu.
Salarizarile la noi repet sunt in limitele orasului in care traiesti (same shit everywhere). O noutate e ca de exemplu San Francisco cade masiv din cauza celor care pleaca in zone mai ieftine, la fel se poate intampla si in Cluj-Napoca si firmele raman fara oameni daca toti isi reevalueaza self-worth-ul dupa interviuri cu firme din liste/site-uri pe care sunt anunturi work from home. (nimic nu ne impiedica sa lucram pentru o firma din Berlin, Londra sau New York care ofera salariul in functie de ce oferi)
Daca cineva preia “get paid what you’re worth” in Romania o sa vedem firme care se inchid, nu un range salarial. Acum e destul de clar ca 90% din centrele de dezvoltare o sa fie inchise pana in Ianuarie/Februarie.
Hmmda … si pe mine ma enerva acest lucru cand imi cautam in trecut alt job.
Dar vazand si partea cealalta a monedei, cateodata este de inteles. De exemplu, firma are un buget X pentru noi angajati. Piata de forta de munca pe IT este in continuu flux, si in general este greu sa gasesti oameni buni.
Bugetul X poate fi divizat in mai multe feluri. Poate gasesti un developer Senior super tare si tot bugetul se duce catre el si gata.
Poate gasesti doi mid-level si impreuna fac bugetul X.
Poate ajungi sa angajezi doi juniori si un mid … si tot suma X te costa intr-un final.
Pentru ca nu stii ce gasesti, ca si companie doresti sa eviti sa pui niste sume la salarii.
Un alt motiv valid este sa mai optimizezi procesul de selectie. Ca si regula generala, daca pui suma oferita, si este o suma mai mare, o sa-ti aplice toti. Si te trezesti cu 3000 de CV-uri din care 2995 sunt degeaba. Daca ai un singur om la HR … sau daca nu ai departament HR deloc … asta poate fi o problema. Pe de alta parte daca pui o suma prea mica, s-ar putea sa nu aplice niste candidati valorosi pentru care poate ai face un efort si ai da mai mult decat suma specificata in anunt.
Acum, desigur, nu doresc sa iau partea companiilor sau candidatilor in acest raspuns. Am vrut doar sa mentionez doua motive cu care m-am confruntat personal. Domeniul angajarilor in IT este o piata dictata de angajati. Prea multe locuri de munca, prea putini candidati. In aceste conditii, ca si companie, vrei sa ai toate atuurile sa gasesti angajatii cei mai buni pentru posturile tale. Si aici, s-ar putea sa nici nu fie vorba de bani. Dar de ce sa renunti la un as din maneca din start?
Pentru noi, ca si companie, cel mai greu este sa reusim sa gasim candidati. De multe ori stau anunturile de job-uri publicate si nu se intampla nimica.
4 telefoane pe zi e o exceptie, nu regula. La fel si greseala acelui HR-ist de a publica range-ul salarial… o exceptie. Despre ce discutam aici, aspecte generale sau exemple “extreme”?
Daca esti asa vanat de catre recruiteri incat sa primesti 4 telefoane pe zi, doar n-o sa stai cate o ora cu fiecare la telefon. Interviul real nu e cu recruiterul la telefon.
Personal nu mi-am batut capul cu range salarial oferit. In unele oferte scrie o suma orientativa, in altele nu. Insa am vazut pe mai multe site-uri de joburi o tendinta in a pune un range.
La ultimul interviu am cerut suma X. Daca imi ofereau sub X, nu mai continuam procesul si cautam alt ceva. La interviul cul hr-ul(telefonic sau face to face) te intreaba aceste lucruri.
Sau am mai fost la un interviu, unde aceste discutii au urmat dupa proba tehnica.
Era o platforma Echoz, unde aceste lucruri se specificau aceste range-uri plus altele.