Având în vedere că jungla piaţa forţei de muncă IT devine tot mai combătută (cu miriadele de oferte care le primeşti zilnic) şi uneori - chiar dacă vrei (şi-ţi şi place) - pare greu să rămâi la aceeaşi firmă pentru o perioadă lungă (>3 ani), mă gândeam că ar fi un subiect intresant de dezbătut.
Am auzit nenumărate cazuri în care angajaţi mergeau la un interviu, doar pentru a avea în mână un obiect de şantaj (fără nicio intenţie reală de a face o schimbare), pentru a forţa o mărire de salar sau alte avantaje, pe care altfel nu le primea nicicum pe care amiabilă (sau pe merit).
Pe de altă parte cunosc multe cazuri în care firmele angajau oameni noi pe care îi plăteau mai bine, decât cei existenţi cu mult mai multă experienţă (atât per total cât şi în firmă), iar cei din urmă nu puteau primi nicidecum bine-meritatul venit (sună foarte asemănător cu “fidelizarea” de la furnizorii de telefonie mobilă… nu?).
În contextul acesta, nu rareori se ajunge la scenariul unei contraoferte la (încă) actualul loc de muncă, care poate fi tentant de acceptat, fie dintr-o motivaţie sinceră, fie în urma unei prefăcătorii (justificate sau nu).
Personal sunt de părere că - în general - este de preferat refuzul contraofertei din următoarele două motive:
Poţi ajunge a fi catalogat ca şi “şantajist” de către actualii angajatori (datorită multor cazuri similare pe care le văd aceştia), chiar şi dacă accepţi fără a fi avut vreun plan “conspiraţionist” în spate
Problem A has triggered a need of change. As you are a good employee you have tried already to solve the problem (e.g. you asked for more money or you tried to change the process), you failed. Now, all of a sudden Problem A gets solved in just some 10 minutes. Why wasn’t it solved before? How long will it take until this kind of a Problem B will appear? When Problem B comes, it’s going to hit harder. Things won’t change.
Sunt curios de alte păreri, sugestii, puncte de vedere… spre a putea confirma sau infirma/exclude o gândire/opinie eventual obtuză.
Eu nici nu merg la interviu, spun pur si simplu ca am alta oferta pentru ca nu imi controleaza nimeni mail-urile, si in cel mai rau caz seful poate sa-mi spuna ca n-are bani si e decizia mea daca plec sau raman(n-a fost cazul pana acum), dar in niciun caz nu ma da afara doar pentru ca am avut “tupeul” sa merg la un interviu.
Nu stiu cum sunt managerii in afara, dar la noi chiar daca-si dau seama ca un angajat nou costa mult mai mult decat marirea salariului unui angajat vechi, ei tot incearca sa te tina pe acelasi salariu cat mai mult timp si trag cu dintii de fiecare euro cand negociezi o marire. De aia nu ma simt vinovat, pentru ca stiu ca imi fac treaba dar nu sunt apreciat si asta e singurul mod in care pot sa fiu platit cum trebuie. Si angajatorul e ok cu asta, ne intelegem ok, nu ne-am certat niciodata, etc.
In multinationale cresterile salariale se intampla cam o data pe an (in cel mai bun caz de doua ori pe an) si sunt undeva la 5% (poate 10% in cazuri rare). Atata timp cat nu au motive sa iti creasca salariul, nu o vor face. Ai mai multa putere sa iti negociezi salariul atunci cand te angajezi, in comparatie cu atunci cand deja lucrezi acolo de ceva timp.
Chit ca ai alte oferte sau nu, trebuie sa ceri, altfel nu primesti. Dar lucrurile trebuie justificate cumva. Pentru unii inseamna sa aiba o alta oferta, pentru altii ceva ce au facut ca si angajati acolo. Whatever works.
Sigur, mai sunt si exceptii.
Mie de exemplu mi s-a crescut de 3 ori salariul anul asta. Diferenta e cam 50% fata de anul trecut.
Dar eram platit sub media pietei si am avut si performante (cred) care sa justifice cresterea.
Sunt de acord, dar tu zici ca nu primesti marire daca nu meriti, eu cred ca se poate. E scump sa inlocuiesti pe cineva, plus ca dureaza pana gasesti o persoana care sa aiba macar acelasi nivel de experienta si daca angajatul lucreaza pe un proiect e posibil sa pierzi increderea clientului daca vede ca deodata lucrurile se misca mai greu sau chiar pui pauza la proiect.
Totusi, in cazul asta, angajatorul ar trebui sa-ti explice de ce nu vrea sa-ti mareasca salariul si daca tu tot insisti sa primesti banii s-ar putea sa ti-i dea si sa te inlocuiasca cu prima ocazie.
Eu nu prea știu cum funcționează negocierile astea salariale, dar nu ar fi mai cinstit să te duci la șef și să-i spui ceva de genul „considerând performanțele mele pe ultimele X luni, consider că ar trebui să primesc o mărire salarială”?
Chiar sunt curios cum ai proceda într-o situație ipotetică de genul:
[tu] șefu’, uite, am o ofertă de muncă la o firmă și îmi dă Y€ (cu X€ mai mult)
[șeful] ah, perfect, și-așa voiam să restrâng echipa, sărim peste preaviz și de mâine nu mai vii, ok?
[tu] …
Adică să treci - în zece minute - de la angajat pe bani serioși la casnic.
Eu ziceam doar ca seful tau nu o sa inceapa sa sune la firma care ti-a facut oferta, sa intrebe daca ei chiar ti-au dat mai multi bani, sau daca ti-au promis nu stiu ce beneficiu.
La mine au fost alte situatii, adica nu m-am dus in biroul sefului sa ii spun ca vreau mai multi bani sau plec. Odata i-am zis din prima ca vreau o marire si am primit-o, iar altadata i-am zis ca am o oferta de la alta firma si ma gandesc sa plec pentru ca nu-mi place cum se face nu stiu ce chestie, sau cum se lucreaza pe un proiect, etc. Reactia sefului a fost sa-mi promita ca se schimba chestiile astea(nu s-au schimbat nici dupa un an) si ca e loc de mai multi bani(desi nu cerusem bani deloc), asa ca n-am refuzat marirea.
Personal, eu sunt de parere ca daca singura modalitate prin care poti sa faci rost de o marire e prin “santaj” atunci inseamna ca nu o meriti sau ai cel mai zgarcit sef.
Daca ma duc sa spun ca am alta oferta, atunci chiar ma asigur ca am alta, plus ca in cazul meu sunt sigur ca nu m-ar da afara pentru ca am alta oferta, dar aici depinde de fiecare ce sef are. Oricum, daca faci asta de mai multe ori, odata si-odata o sa fii dat afara.
Nu este vorba de nici un santaj si cei care se implica emotional in astfel de discutii fac o greseala mare. Relatia angajat - angajator e una strict contractuala, schimb de servicii contra bani in conditii clar prevazute. Nu esti prieten cu angajatorul iar daca vor fi probleme in cadrul firmei si se decide disponibilizarea mai multor angajati nu trebuie sa o iei personal.
Cat priveste salariile acestea sunt stabilite pe baza grilelor interne respectiv pe baza informatiilor din piata (fiti sigur ca cei de la HR stiu toate sumele care se invart la firmele competitoare) plus cateva procente variabile.
Deci sfatul meu ar fi:
Castigi sub media pietei
Prin prezentarea unei contraoferte poti dovedi clar care e “nivelul pietei” pentru munca pe care o depui. Ar trebui sa fie ok si sa primesti suma respectiva fara repercusiuni in viitor.
Castigi la nivelul pietei
Va fi o negociere dificila si daca vii cu o contraoferta. Probabil ca vei ajunge in aceeasi situatie ca la punctul #3.
Castigi peste nivelul pietei
Nu are rost sa vii cu contraoferta, cel mai bine e sa accepti noul job pentru care ai negociat. Daca te decizi sa ramai cel mai probabil vei fi eliminat din schema in 3-6 luni fiind prea scump.
De exemplu, eu am primt undeva la 30% marire anul trecut si eram muuult sub pretul pietei, anul asta urma sa primesc iar 10%, insa am plecat din companie din cauza ca tot eram platit sub piata de munca si era un mediu foarte stresant, in conditiile in care eu faceam performanta in echipa, pe proiect, si-mi imbunatateam skill-urile constant.
Am schimbat compania si am scapat de lucrurile astea + ca sunt platit cum trebuie.
La momentul in care mi-am dat demisia, s-a incercat o mizerie de genul ca mi s-a oferit ‘marirea’ fara o alta contraoferta pe bune, in scris, care sa o primesc in fata. Am refuzat si am plecat!
