Managementul se adaptează în funcție de context, proiect, oameni și necesitate. E ca și comunicarea efectivă, te pui în papucii interlocutorului și cobori/te ridici la nivelul lui.
E o artă, trebuie să înțelegi oamenii foarte bine, oamenii zic una și fac alta.
Am notat câteva strategii pe care le-am văzut la managerii mei, am avut 2-3 manageri foarte buni.
Își luau notițe la tot, meeting/follow-up cum nu era ceva clar, nu asumau și nu credeau ceva, nu estimau în locul tău, înțelegeau dinamica zilei, one on one frecvent cu fiecare om, meetinguri mereu cu agenda pregătită, raspunsuri precum nu știu acum raspunsul la intrebarea ta, dar mi-o notez și voi reveni cu un răspuns, iar a doua zi revenea.
Prioritizare cu MoSCow model sau Eisenhover matrix, foarte multe sticky notes.
Cine știa programare avea un Google Sheet cu un sistem de operare în care își lua datele și făcea automatizări pe ele cu date din Jira, formule de ale lui.
La corporație am văzut meetinguri de health check (spotify) și se ține trend-ul moralei în
echipă. Se folosesc de asta ca să aducă task-uri mai atractive în fața din backlog ca să ridice moralul. Retro se făcea pe bune (inclusiv cookies, dulciuri, mancare mai speciala), backlog-ul era pregătit la fiecare refinement ca să ducă intr-o direcție cât mai productivă.
La corporatie deciziile necesita multe diagrame, făceau diagrame la tot, principal developerii, aproape toți aveau o tablă în spate acasă.
În Jira nimic nu era în aer, fiecare lucru trebuia legat la ceva ca să aibă sens din imaginea mare.
Calendarul era sfânt, unii aveau agenda scrisă în loc de agendă pe calculator. Stăteau toată ziua în meetinguri de 9 la 6 și de multe ori le rămânea mâncarea comandata în bucătărie ca nu aveau timp de mâncare.
Cel mai important la corporație mi s-a părut creditarea, menționarea fiecărui om, recunoașterea. Managerii scriau mulțumiri si menționau fiecare om și îi aduceau în atenție pe canalele alea importante, mail la toată firma, prezentare globală în care era menționat efortul fiecărei echipe și fiecărui om la orice ocazie de a face asta. Dacă dădeai ceva feedback negativ raspunsul era mulțumesc că mi-ai adus x în atenție, se rezolva și erai menționat că mulțumită ție s-a aflat și s-a îmbunătățit x. Se celebra fiecare succes. Pentru fiecare failure se ținea un meeting de learn, post-mortem și de vină era ceva abstract, nu cineva anume sau o echipa anume.
Erau asi la prezentari în PowerPoint, multe, rapid și profesionale.
Studii superioare, toți aveau studii superioare, unii chiar erau cei mai buni și pe hârtie.
Cei mai enervanți și slabi erau cei care făceau micro-management și se uitau urât la tine dacă veneai la 10 la muncă în loc de 9. Iar dacă ceva mergea greu te tot stresa din ora in ora cu l-ai intrebat pe x, te pot ajuta cu ceva, ai scris lui x că ai nevoie de ajutor, ai vazut ce am scris pe slack și pare simplu… În online cel mai enervant era când cineva nu intra/întârzia în meetingurile făcute pentru el și noi discutam de avioane că nu era cine să ia decizia, să dea feedback.
si viata in companii mici(30 people) pana la 200 people 
