Acum ai un job fără stres și de ai 100 de pacienți, te duci, îți faci munca, mergi acasă, ești liber.
Ca și programator stai zile, săptămâni cu stresul că nu știi sau nu înțelegi ceva, dar tot trebuie să livrezi. Că trebuie să înveți non-stop ceva nou. Că trebuie să repari xyz dar nu ai timp.Că nimic nu funcționează cum ar trebui, că nimic nu e scris de la A-Z intr-o carte. Că nu ai înțeles bine cerințele și ceva ce credeai că faci intr-o săptămână de fapt va lua o lună sau jumătate de an, dar tu trebuie să livrezi în 2-3 zile… Mai niciodată nu faci același lucru. La început mai niciodată nu știi de unde să începi. Fiecare compromis pe care îl faci personal sau ca echipă ca să livrezi îți va afecta viitorul.
La fiecare interviu ești cu morcovul că nimeni nu știe cum să evalueze obiectiv nivelul unui programator. Mereu trebuie să te pregătești că nu faci zilnic ce se cere la interviuri.
Foarte rar ai ceva de arătat, nici un prieten, familia, soția nu va știi ce faci de fapt. Majoritatea codului scris ajunge la gunoi în câțiva ani.
La un nivel mai sus e foarte multă politică și puțină inginerie, ceva ce crezi tu bun managerii îl interzic, ce e in trend trebuie făcut chiar dacă nu corespunde nevoilor… (e.g. microservicii la fiecare proiect)
Uneltele pe care le folosești se schimbă la ~6 luni… Un pattern favorit devine anti-pattern.