Nu cred ca merge,
In cartea The Power of Now, autorul descrie ca a fost cel mai bucuros cand a trait ca un homeless de pe o zi pe alta.
Nu cred ca merge,
In cartea The Power of Now, autorul descrie ca a fost cel mai bucuros cand a trait ca un homeless de pe o zi pe alta.
Asta imi suna a burnout. Am trecut prin asta de vreo 2-3 ori. Recomand vacanta lunga si schimbat de job/mediu. Zic schimbare de mediu pentru ca in unul din cazuri am schimbat echipa si asta a venit cu alt limbaj de programare, altfel de arhitecturi, etc, chiar daca lucram pentru aceasi firma.
Si pe viitor, stabileste clar limite la cat te implici la servici.
Sounds like you’re kindda fucked: burnout si copil mic in acelasi timp (nu sugerez o relatie de cauzalitate )
Tre sa schimbi ceva. Cu copilul e mai greu, deci ramane jobul.
Tot zic de ani e zile: un job la care te duci cu lehamite nu merita timpul pierdut (gen o treime din viata). E foarte mult timp in care sa fii nefericit.
Si slava domnului, in industria asta, ai optiuni si oportunitati.
Ai cerut tu sa schimbi echipa sau ai avut noroc ca s-a intamplat exact intr-un moment in care iti doreai asta? Daca ai cerut tu, cum ai abordat problema si cu cine?
Intreb pentru ca, in functie de companie, mi se pare un risc, practic anunti ca esti nemultumit, si de aici pot rezulta lucruri neplactute. Nu cred ca sunt multe companii carora le pasa de nevoile oamenilor.
Cred ca se reduce la cat de bun esti. Daca esti meserias, compania va trage sa te tina, chiar daca te muta in alta echipa si nu te foloseste unde isi doreste cel mai mult.
Am mai auzit o groaza de povesti din corporatii insa cu incaltat alte echipe cu oameni pe care nu voiau primii Depinde cat de mare e firma.
Pai si cat de meserias trebuie sa fii?
Nu cred ca functioneaza lucrurile intotdeauna asa, mie mi se pare ca unele companii functioneaza ca un bot, pur si simplu nu le pasa. Ei te-au angajat pentru un anume post, cu un anume buget, si a fost un intreg proces la angajare care a dat OK-ul pentru tine in pozitia aia.
Sa spui ca nu-ti mai place si ca te-ai plicstisit (chiar daca ai dreptate), inseamna ca niste oameni trebuie sa-si miste curu pentru tine si sa-ti faca pe plac, ceea ce uneori, din pacate, nu se intampla. E un soi de aroganta si autism, din pacate.
Dar poate gresesc eu si nu e asa, nu am o statistica sa stiu cum sunt majoritatea companiilor de pe piata…
Companiile sunt formate din oameni. Trebuie ca omul de deasupra ta, caruia i-ai zis ca vrei o schimbare, sa inteleaga ca te pierde either way, si daca considera ca esti un asset pentru firma, sa se intereseze un pic sa-ti gaseasca o oportunitate intern.
I-am zis la seful meu ca scartaie treaba, si apoi s-a anuntat ca echipa trece prin ceva restructurari, si atunci seful m-a ajutat sa imi caut alta echipa.
Mersi de raspuns. Acel sef e un om de treaba. Insa, cel mai probabil, e in primul rand meritul tau.
Dar din ce inteleg printre randuri a fost si un moment mai diferit, de restructurari, in sensul ca cred ca nu si-ar fi putut permite sa piarda foarte multi oameni, in special cei buni.
La acel job (Google), pe vremea aia, era relativ normal sa schimbi echipele dupa cativa ani. Unwritten expectation era sa stai cel putin 18 luni intr-o echipa (ca sa ai timp sa devii productiv), dar dupaia era ok sa cauti altceva.
Back on topic, trec si eu printr-o criza uriasa asemanatoare, un fel de golden handcuffs din pct de vedere al ratio-ului salariu / munca (desi nu sunt sigur ca chiar asa e, e un salariu bun, dar nu extraordinar), si mental sunt la pamant.
De gasit ajutor in companie, slabe sanse, n-am cu cine discuta, leadership-ul e, dupa ce am vazut, inexistent. Rezolvarea din pacate e una singura. Nu dau vina pe nimeni, decat pe mine.
mai exact?
eu cand am intrat in domeniu mi se spunea ca dupa 40 de ani n-o sa mai programez (daca nu e o exceptie).
atunci nu intelegeam prea bine (unii spuneau ca e greu sa ramai la zi / relevant si te poti pierde, altii spuneau ca nu o sa mai poti, iar altii ca nu o sa mai vrei), dar acum mi se pare normal sa nu vrei sa mai faci acelasi lucru ca la 18 ani si mai ales in acelasi fel (si nu vb doar de salariu si program de lucru).
eu am trecut si de 40 si de copil foarte mic (are 4 ani deja)…
si nu imi mai doresc sa programez full time.
nu imi doresc nici sa ma indepartez de domeniu.
si nici nu ma consider indepartat (imi place, pot inca sa fiu relevant).
ce nu imi mai place e sa scriu cod toata ziua si mai ale pentru orice maruntis.
acum… nu stiu daca de fapt nu prea mi-a placut asta nici acum 20 de ani (sunt freelancer de multa vreme)…
dar acum caut moduri / roluri / etc… prin care sa raman in domeniu intr-o forma cat mai apropiata de dorinta mea (inca sunt in cautari, deci nu am raspunsul definitiv).
ontopic… poate problema nu e musai la proiect / locul de munca… ci la noi si la modul in care lucram (mai ales daca adugam si modificarile aduse de pandemie in felul in care lucram).
adica sa plec. Sad, extremely painful, extremely frustrating and stressful, but realistically, it’s the only way.
Dap, de acord, lumea nu o putem schimba noi, indiferent de cata nedreptate ne imaginam noi ca ni s-a facut (uneori ne si imaginam), de aceea am si zis:
Traim intr-o epoca destul de faina, in care jobul 9-5 nu e singura optiune viabila, ci sunt o multime de cai alternative. Zici ca faci freelancing, deci deja ai inceput sa cauti cai alternative. Mai fa cativa pasi.
Si eu sunt freelancer. Majoritatea proiectelor mele sunt de relativ scurta durata (2-3 luni). Asta inseamna ca pot sa imi iau usor un concediu mai lung intre proiecte si inseamna ca nici nu ma plictisesc pe vreun proiect.
Am explorat si alte chestii: consultanta (advisory roles, gen “tech lead”) pe fixed fee retainer. Asta insemna ca nu livram cod, ci doar intram in weekly meeting si ajutam cu directia in care sa se mearga, ocazional mai faceam un code review.
Asta mi s-a parut stresant, asa ca acuma ma reorientez: incerc sa fac niste productized services. Piata de LLMs bubuie, asa ca incerc sa gasesc o nisa unde sa ofer un serviciu relativ fix (gen: un serviciu de extragere date din PDFs), pentru un pret standard. Daca gasesc ceva de genul, in timp o sa imi ia tot mai putin (ca dupa ce faci de 10 ori ceva, deja stii la ce te astepti), dar tariful sper sa ramana acelasi, sau chiar sa creasca.
O alta alternativa la care ma gandesc e sa fac ceva info products: un curs, un ebook, ceva.
Sau, ultima varianta: ma apuc de tamplarit. Din ce preturi imi cer oamenii pentru mobila de bucatarie, s-ar putea sa nu fie o alegerea prea rea.
De cate ori n-am zis si eu acelasi lucru… M-am gandit de multe ori si la automatizarea procesului, mi se pare ca sunt oportunitati uriase. Dar e off-topic :D.
Eu personal nu-mi doresc altceva azi decat sa programez cat mai mult si mai divers, simt ca sunt o groaza de lucruri hands-on pe care nu le-am facut.
da, si eu am considerat daca o schimbare toatala a domeniului e o optiune, dar momentan nu o consider.
tamplaria o pastrez la hobyy si atat
consultanta am mai testat, dar nu in cadrul formal.
imi place mult directia, dar nu am pregatirea sa o fac formal (nu stiu cum trebuie sa arate un livrabil, chiar daca e pe un subiect pe care il stapanesc)
pentru produse… caut si eu, dar inca nu am inaintat spre ceva concret.
Cateva nume de urmarit: Eric Dietrich, Jonathan Stark, Philip Morgan, Kai Davis.
Si la noi la companie se pot face miscari interne, daca nu iti mai place ce faci sau vrei sa schimbi mediul.
Daca in acea companie ar fi un mediu sanatos, este perfect normal sa anunti ca esti nemultumit. Pt companie ar trebui sa echivaleze cu nemotivat si neproductiv. Iar on the medium term, acel om va pleca.
Asta e posibil intr-o multinationala, intr-un startup sau firma mica e mai greu.
Dupa parerea mea nu are legatura cu marimea companiei, ci cu oamenii din acea companie si cultura companiei. Gasesti pareri impartasite de oameni care lucreaza la FAANG si spun ca, din ce au observat ei, e greu sa migrezi in alta parte.
Uneori, e si o chestiune de noroc, in sensul ca, desi nu exista o cultura, ai noroc de cineva deasupra ta care te apreciaza si care vrea sa te ajute (amandoua sunt necesare).