Recomand exclusiv un server virtual si chiar si atunci grija mare la over-provisioning.
Un furnizor poate sa iti aloce 10 core-uri virtuale dintr-unul real.
Ca sa detectezi overprovisioningul instaleaza ceva benchmark pe VPS si noteaza scorurile si repeta benchmark-ul la anumite ore ale zilei. S-ar putea sa descoperi ca seara cand toata lumea doarme scorul e de cateva ori mai mare.
Virtualizarea dedicata cu KVM de exemplu nu prea se supravinde, dar virtualizarile mai light si ieftine sunt de obicei supravandute.
Foloseste hosting shared/gratuit doar pentru development sau ceva foarte foarte mic accesat de maxim 50-100 de persoane pe luna si daca nu ar insemna o pierdere daca cade chiar si cateva ore pe zi sau eventual daca se fura datele.
Ca sa inteleg, astia care fac overprovisioning nu iti garanteza puterea de procesare dar ca sa nu zici ca nu ti.au dat cat au promis iti dau atunci cand nu e trafic si nu ai nevoie?
Nu exista nici un motiv pentru care un shared hosting sa nu duca zeci de mii, chiar sute de mii de request-uri pe zi. Evident, depinde de pachet, de furnizor, și de codul site-ului. Site-ul poate să aibă sisteme inteligente de cache sau sa rupă PHP sau MySQL procesor la fiecare request.
La un furnizor bun, shared hosting este o chestie profi din multe puncte de vedere: monitorizare, update-uri, securitate, backup, suport (chiar și pentru novici), licențe care ajuta in utilizarea contului, performante sporite sau securitate (ex. cPanel, LiteSpeed, CloudLinux, diverse pentru backup).
Un VPS unmanaged nu este pentru utilizatori novici de Linux. Iar un VPS ieftin (1-2-4GB RAM, cu 1-2 vCPU) cu greu poate înlocui un cont shared. Poate doar dacă știi foarte bine ce faci (ca sa optimizezi) și nu ai nevoie de cPanel (care sa îți consume resurse).
Deci unmanaged VPS are sens doar daca știi să administrezi un server Linux și cunoști bunele practici de administrare. Asta ca: să nu fii spart, să poți depana probleme, să știi să monitorizezi și optimizezi să ai o forma de DR plan (Disaster Recovery).
Ai nevoie de VPS-uri/dedicat/e daca:
Ai un setup foarte custom și ai devops-ul să îți facă deploy (manual sau automat). De ex., ai nevoie de memcached, pe care nu îl poți instala pe shared sau faci deloy cu Docker sau Kubernestes etc.
Ai un consum mare/foarte mare de resurse și ai concluzionat cu dev/sysadmin/furnizor că trebuie VPS.
Folosești altceva decat PHP/MySQL sau ASP.NET | Open-source web framework for .NET Server. Deși sunt ceva adaptări pe cPanel, alte limbaje și framework-uri se pun de obicei pe VPS (Python, Ruby, nodejs etc.).
Aplicația e suficient de importanta încât merita alocat buget suplimentar pentru securitate ușor sporita și reducerea statistică a incidentelor in care un vecin de server te lasă fără resurse. Aici greu de tras linia. Micro-firmele/proiectele aleg shared pentru costuri mici, de la un un punct sute de euro în plus pe luna sunt neimportante fata o siguranță și stabilitate ușor sporite. Din nou: nu toți furnizorii de hosting sunt la fel.
@Alex_Cristian overselling-ul foarte simplificat: ai la dispoziție fizic pe un server maxim 100% din procesor (logic ). Să zicem că furnizorul pune 8 conturi de hosting și da voie fiecăruia să consume maximum 20%. Totul merge bine până în ziua care 5 conturi consuma simultan maximul fiecăruia de 20%. Astfel, nu mai rămâne nimic pentru restul de 3 conturi și site-urile nu mai merg. Furnizorii au diverse modalități de a limita dinamic consumul și a nu ajunge in situația asta, dar este teoretic posibilă. De ce se face? Că la un cost mic ai la dispoziție maxim 20% din procesor, pe care chiar îl poți folosi din când în când (iar “din când în când” este chiar șablonul tipic de consum al unui site). Altfel, ai plati de 3-4 ori mai mult ca sa ai resurse garantate tot timpul, iar acel procesor s-ar plictisi teribil în 99% din timp.
Dacă e comparat cu un unmanaged VPS, atunci e scump managed (mere cu pere).
Dacă compari cu un devops platit să facă custom Ansible de deploy de la zero server(e), deploy aplicație CI/CD plus restul bifelor de sysadmin (backup, securizare, monitorizare) e ieftin un “cPanel managed VPS” pentru că sunt automatizate multe cu cPanel și e un flux standard de lucru. Dar în scenarii din astea mai avansate, cPanel e in plus și încurca.
Sunt alternative free la cPanel. De ex., HestiaCP e mai mult decat suficient pentru un user obisnuit, care vrea sa-si gestioneze singur VPS-ul - se instaleaza foarte usor (pasii sunt explicati in documentatia lor) si, in cateva minute, ai un web panel cu care poti sa-ti administrezi VPS-ul (adaugare domenii, mailuri, backup, cron, etc.).
Edit: singurul lucru care nu-mi place la Hestia CP e ca nu poate fi instalat pe servere din familia Red Hat.
Iti setezi domeniul pe Cloudflare pentru DNS hosting si proxy cu protectie prin cookie challenge.
Iti instalezi nginx/php/nodejs/java/python etc. si rulezi un singur proiect de pe el pe un virtual host, setezi lets encrypt si cam atat, exista utilitare care iti faca asta automat fara sa misti un deget.
Pentru backup de fisiere faci rsync sau rclone pe alt server sau un cont de Google Drive/OneDrive/AWS/Digi storage/Dropbox etc…
Pentru backup la baza de date exista utilitare care fac backup incremental si backup-ul va fi un fisier inclus in modalitatea de mai sus. Aici e mai complicat daca ai o baza de date mare, e posibil sa iti trebuieasca un vps total dedicat pentru baza de date pe langa serverul web. Acum exista si multe servicii de baza de date in cloud precum planetscale, cockroachdb sau yugabyte.
Multe site-uri iti ofera snapshot-uri la VPS, adica nu trebuie sa misti nici un deget, tot VPS-ul va fi salvat in intregime fara sa mai faci tu ceva backup separat la baza de date, fisiere etc. Cum n-ai cpanel si tot tacamul un vps va fi si foarte mic. Iti ia tot la fel o secunda sa restaurezi backup-ul.
Daca ai docker pe VPS totul e mult mai usor.
Google Cloud si Amazon AWS ofera credite gratuite, platesti doar stocarea, daca folosesti un utilitar precum https://www.flightcontrol.dev poti iesi chiar mai ieftin ca si cu gazduire shared. Grija mare doar la limite. Eu pentru un proiect la inceput mai complex as crea vreo 10 conturi de Google Cloud si le-as schimba intre ele.
Magento nu mai stiu cu ce se mananca, dar nu e pentru un site mic. E exclus sa il folosesti pe hosting shared fiindca ai nevoie inclusiv de elasticsearch.
Litespeed are unele avantaje. Cel mai evident e ca ai .htaccess si nu trebuie sa il traduci pentru virtual host la nginx. Totusi probabil azi e trivial cu ChatGPT.
Cel mai fain e feature-ul LiteSpeed de cache la nivel de server web (adică nici nu mai rulează PHP ca să servească pagini din cache, deci e super rapid). Și cu integrare în cod, gen plugin de WordPress care face invalidare de cache pe pagini editate, e brici.
Acelasi lucru il poti face cu WP Super Cache, cu nginx sau alt server web. Servesti static cache-ul generat de plugin. Am testat LS vs nginx in configuratia aceasta, am ales varianta din urma, probabil pentru ca gasesc troubleshootingul pe nginx mai comod.
Pe Cloudways settupul este similar cu un shared hosting sau este mai avansat? Adica e ceva mai aproape de un server dedicat ca si management? Are cPanel sau ceva similar?
). Să zicem că furnizorul pune 8 conturi de hosting și da voie fiecăruia să consume maximum 20%. Totul merge bine până în ziua care 5 conturi consuma simultan maximul fiecăruia de 20%. Astfel, nu mai rămâne nimic pentru restul de 3 conturi și site-urile nu mai merg. Furnizorii au diverse modalități de a limita dinamic consumul și a nu ajunge in situația asta, dar este teoretic posibilă. De ce se face? Că la un cost mic ai la dispoziție maxim 20% din procesor, pe care chiar îl poți folosi din când în când (iar “din când în când” este chiar șablonul tipic de consum al unui site). Altfel, ai plati de 3-4 ori mai mult ca sa ai resurse garantate tot timpul, iar acel procesor s-ar plictisi teribil în 99% din timp. 
