Uneori sunt convins că trăim într-o astfel de bulă, alteori am îndoieli, dar cred că dacă chiar suntem într-o bulă și se va sparge… va fi cam nasol.
Citeam despre bula din 2000 cum de la programatori ce încasau 100k+/an au ajuns muritori de foame și cum câțiva ani după crash au avut probleme în a-și găsi de lucru (și dacă o făceau, o făceau pe salarii foarte mici). Oare asta ne așteaptă și pe noi?
So why is this bubble far worse than the tech bubble of 2000?
Because the only thing worse than a market with collapsing valuations is a market with no valuations and no liquidity.
If stock in a company is worth what somebody will pay for it, what is the stock of a company worth when there is no place to sell it?
Pe noi nu are de ce să ne afecteze atât de tare, suntem încă o mână de lucru destul de ieftină pentru vestici. Ba chiar aș spune că dacă se sparge bula vor trebui să facă mai mult outsourcing pe prețuri mici, caz în care e posibil să fim avantajați.
De programatori o sa fie nevoie pana cand AI-ul o sa fie capabil sa o faca in locul programatorilor. Iar nevoia va creste mereu. IoT e peste tot…
Inca un aspect. Cu ceva vreme in urma (2000) era si o oarecare problema de hardware. Nu existau atatea device-uri, in consecinta atatia useri, sau potentiali consumatori ai produsului creat de programatori. Telefoanele de maine sunt peste computerele din 2000. Si vor costa 20-30$. Iti imaginezi cand toata India, Africa, America de Sud ajung pe internet? Potentialul de crestere e inca urias.
Chiar daca va fi o bula care se va sparge, nu cred ca programatorii si in general cei implicati in productie sau creatie vor avea prea mult de suferit.
Las si eu un articol care mi s-a parut interesant referitor la viitorul tehnologiei si al celor implicati in industrie:
După părerea mea, sunt nişte diferenţe mari între anii 99-2000:
acum internetul este peste tot. Avem un public muult mai mare decât atunci
smartphone-urile. Smartphone-urile cu access şi nevoi de acces la internet sunt mai multe decât toate PC-urile din lume la un loc.
internetul e complet integrat în operaţiunile zilnice ale companiilor prin diverse servicii, ceea ce în anii 2000 nu exista. Fax-ul era tata lor, şi hai să zicem un excel 97. Acum chestii ca şi SAP, baze de date interconectate, sunt un minim necesar, pe atunci era o fiţă să ai stoc în timp real.
Probabil că va exploda, nici eu nu îmi explic cum Uber valorează atâtea miliarde, mi se pare o prostie. Mâine poate apărea altă aplicaţie care să facă acelaşi lucru, în care se bagă câteva milioane pentru publicitate şi aia e. Singura lor valoare e reputaţia. Nu au maşini, nu au angajaţi, nu au nimic added value. E doar un dispecer de taxi automatizat.
Acolo da, vor explica câteva bubble-uri din astea, dar nevoile de IT tot vor continua să crească, poate doar că va trebui să ne reorientăm un pic, cine ştie.
Adu-ți aminte că în 2007-2008 era fix același lucru în domeniul imobiliar, la o adică oricine are nevoie de o casă, nu?
O bulă nu se referă neapărat la utilizatorul final; continuând paralela cu bula imobiliară, oamenii nu au zis niciodată „oh, nu, noi nu mai vrem credite”; băncile/bursele au fost cele ce au dictat traseul.
Acum, contre la punctele tale:
nu contează (doar) că internetul este peste tot, contează să fie la cei care sunt dispuși să plătească pentru servicii. Iar SaS, oricât de mișto pare în teorie, nu este chiar atât de mișto. De patru ore RDS nu mai merge. Ce înseamnă asta când am toate (sau majoritatea) aplicațiilor în cloud? Că am o zi pierdută de muncă, nu?
nevoia de acces la internet pe smartphone este o fiță, orice ai spune (sunt și excepții, desigur, dar vorbim de marea masă).
Nu confunda internetul - conexiunea - cu serviciile (SaaS)
Dacă chiar vorbim de o bulă, vor fi alte probleme, în nici un caz conexiunea (invesitori mai puțini, servicii moca și mai puține etc)
