Dacă ai contract de muncă in România e o limită la cât concediu neplătit poți avea altfel ti se intrerupe perioada continuă și dacă există ceva bonusuri in functie de vechime sau se ia in considerare la salariu e o problemă.
Practic când te întorci la HR te pun ca angajat nou…
Cunosc un singur caz, manager de firma IT care si-a luat 6 luni de sabatic. Fiind manager, a putut lua decizii, cred ca a preferat o injumatatire de salariu cu 6 luni inainte, astfel ca raportat la 12 luni sa primeasca 50% din salariu, dar care sa ii vina constant, chiar si in perioada celor 6 luni de concediu sabatic.
Din cate stiu, in mod legal nu cred ca se poate acorda salariu pe perioada aia, deoarece in sabatic nu e prestata munca, iar in Romania statele de plata sunt strans legate de orele lucrate, zilele de concediu, etc.
Nu cred ca in Romania concediul sabatic poate fi reglementat, insa si daca ar fi asa poti lua in calcul doar anumite paturi sociale care ar putea avea acces la el, de ex profesori universitari, cadre de armata/securitate, procurori sau judecatori. Pentru ingineri nu poate fi vorba insa, daca lucrezi pe proiecte practic ai concediu sabatic mereu dupa ce se termina. Ideea e sa ai ceva bani sa nu te angajezi imediat
Sunt si eu curios care e mecanismul legal pentru un asemenea tip de concediu.
Mie mi se pare o idee foarte buna, mai ales pentru persoanele din IT ca pot sa isi ia pana la un an liber si sa se mai joace in timpul si ritmul lor cu ce vor si sa vina inapoi cu acea experienta si perspectiva noua.
Din cate mi-a povestit un francez, dupa o anumita perioada de munca la o companie ei au legal un an sabatic (parca 10 ani).
Cam asta ar fi baza legala la noi. In privat te cam lasa descoperit
Cadru legislativ
Legislația în vigoare reglementează concediul sabatic, numit uneori și an sabatic, mai ales în domeniul învățământului. Astfel, conceptul este reglementat prin articolul nr. 288 alin. (5) din Legea educației naționale nr. 1/2011. Legea precizează că, pe parcursul concediului sabatic, persoana în cauză beneficiază de un salariu de bază, cu aprobarea senatului universitar, și își păstrează calitatea de titular.
În domeniul privat, concediul sabatic nu este reglementat în mod direct prin Codul Muncii, motiv pentru care se aplică articolul nr. 153 referitor la concediul fără plată. Potrivit acestui articol, salariații pot beneficia de concediu fără plată, pentru a rezolva situații personale, iar durata sa este stabilită prin contractul individual de munca, contractul colectiv de muncă sau prin regulamentul intern. În cazul în care lucrezi la o companie privată, poți beneficia de concediu sabatic, în anumite cazuri și condiții, însă doar la cererea ta expresă.
Dacă acest concediu sabatic, așa cum este el numit în lege (deseori, concediul sabatic la privat este neplătit), vizează formarea profesională care poate aduce un beneficiu pe termen lung angajatorului, se poate primi o formă de remunerare (articolul nr. 154 din Codul Muncii).
ideea din spate este ca tu ca individ evoluezi in etape, si astea sunt pe niste perioade de 7-8 ani, mai ales de la o varsta incolo. adica ce faci acum va fi mai putin relevant peste 7 ani, pentru tine adica(ca pentru companie ramai la fel de relevant, chiar mai relevant). anul sabatic respectiv poate insemna o mica posibilitate sa faci ceva nou, care te ajuta si iti deschide perspective. dpdv social castiga toata lumea, iar tu vei avea timpul necesar sa iti construiesti evolutia spirituala, atat de necesara peste 40 de ani
In domeniul privat, nu este cadru legal, dar dat fiind ca e cerere mare de programatori, destul de multe firme accepta asta. Practic e o desfiintare a contractului, iar cand revii, esti luat ca “nou angajat”.
Art. 153. [concediul fără plată] (1) Pentru rezolvarea unor situaţii personale salariaţii au dreptul la concedii fără plată. (2) Durata concediului fără plată se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Am luat un fel de astfel de concediu, dar nu în formă legală.
Când am terminat un contract am fost așa de obosit fizic și psihic încât am hotărât că 6 luni de zile nu mai vreau să muncesc, să îmi caut de muncă sau să mă gândesc la muncă.
Deci din punct de vedere legal nu am ce să zic.
Din punct de vedere al experienței, depinde de ce vrei să faci asta.
Doar pentru că ai bani deoparte nu mi se pare un motiv bun. Eu sunt de părere că munca ne ține sănătoși și în contact cu realitatea.
Cel mai bine e când o faci pentru a-ți îndeplini niște dorințe acumulate în ani de zile. Cum ar fi excursii, dezvoltare personală, familie, odihnă, etc.
Eu mă gândesc să-mi iau începând din vară o jumătate de an. Asigurarea medicală și contribuția la fondul de pensii se pot plăti prin contract pe persoana fizică. Am ceva economii și primesc săptămânal mai multe oferte pe LinkedIn decât pot face față să le răspund politicos. Deci, probabil, nu o să mor de foame în viitorul apropiat.
Am câteva concedii amânate și câteva proiecte pe care tot visez să le fac. O jumătate de an doar pentru mine după 15-20 de ani în câmpul muncii nu e o tragedie. Aș putea să aștept până la pensie, dar la cum se amână vârsta de pensionare, cine știe dacă o mai apuc (în familia mea nu avem mulți centenari).
Revin în 2023 cu o postare despre cum a fost.
Daca chiar vrei sa platesti , exista lege in codul muncii, pana in 3 luni in CFP de la ultima plata de CASS inca esti asigurat. Deci idea e sa nu depaseasca 3 luni.
Posibil sa am informatii gresite, dar eu stiam ca e o perioada limitata care se poate incadra la concediu fara plata, fara a desface contractul (e.g. si eu imi luasem vreo 2 sapt cand am avut licenta). Dar pt cazuri de 6-12 luni, nu stiu daca se aplica.
La mine maxim o luna.
A vrut o colega sa isi ia vreo 6 luni si nu au lasat-o.
Dar chiar si asa, o luna pe an nu-i rau. Mai ales in persioada asta. Daca as avea pus de o parte plus venit pasiv, ar fi tentant
Concediu sabatic nu este un obiectiv personal in sine, el nu prezinta interes decat intr-un context personal si social care se contruieste intr-un anumit mod. Oamenii care isi traiesc viata intr-un anumit fel ajung natural la un concediu sabatic, de 1, 2 sau 3 ani, Posibil si mai mult in vest. Dupa estimarile mele, cam 1% dintre occidentalii cu studii superioare nu lucreaza mai mult de 7 ani consecutiv, timp in care calatoresc fara nicio intentie de a lucra si fara nicio presiune sociala deoarece ei stiu foarte bine ca daca se intorc se pot angaja oricand si societatea in ajuta, sau au venituri pasive. Asta este contextul social. De asemenea mai exista si contextul personal: greselile tineretii si tiparele comportamentale fac din om sclavul iluzoriului. Munca te face liber, asa cum bine stim cu totii