Cum vă organizați timpul într-o familie cu copii?

1

Cum va organizati timpul? De ce aveti timp intr-o zi? Eu am facut acuma o retrospectiva si ziua mea e cam asa:

  • trezit la 8:00, imbracat si dus copilul la gradinita
  • la 9:00 incepe ziua de munca, lucrez pana la 15:00
  • de la 15:15 pana la 15:45 - 16:00 mananc pranzul. Stau jumatate de ora.
  • la 16:30 plec dupa copil la gradinita. Ne intoarcem pe la 17:30 - 18:00 (ii ia o vesnicie, se opreste la toate pietrele pe drum)
  • de la 18:00 la 19:30 e cina, strans vase, maturat, dat cu mopul (face o mizerie…)
  • pe la 20:00 e spalat pe dinti, baie, urlat, alergat, o gramada de “Nu vreau!”
  • pe la 21:30 e ora de culcare. Iar scandal, pe la 22:30 reusim sa-l culcam.
  • la 23:00 se termina ziua.

Nu avem timp sa facem nimic in rest. Mancarea o comandam la cantitate mai mare, cumparaturi o data la 2 saptamani prin Bringo si chestiile marunte de la un supermarket de langa. Am o gramada de proiecte pe care as vrea sa le pun online, nu am cand.

Sotia se scoala la 6:00 si vine acasa pe la 16:30 - 17:30 in functie de trafic. In weekend suntem mereu in sah. Copilul se scoala la 8:00 ca in timpul saptamanii, mancam, se face 10:00 - 10:30, mai facem una-alta pe langa casa, se face 13:00, mancam pranzul si apoi urmeaza vreo 2 ore de “Ne culcam?” - “Nu ne culcam”. Nu doarme asa ca pe la 16:00 incepe sa devina morocanos si pana seara la 19:00 e din ce in ce mai obosit si isteric.

Voua cum va este ziua? Ce experimentez e ceva obisnuit sau am o gramada de ghinion (nu avem bunici, am auzit de la alti parinti ca isi lasa copiii cu zilele la bunici)?

Sau poate e fix invers, sunt printre norocoși.

5 Likes
2

Tot in situatia de fara bunici disponibili pentru ajutor si copil de 2 ani.

Trezit 8.
Dus la cresa 8:30-9:00
Eu mers la birou: 9:30 - 14:30 (pe drum spre casa de cele mai multe ori fac si piata)
Sotia birou acasa: 9 - 12:30-13:00
Sotia ia copilul la pranz acasa (somn pana la 14:30).
Iesit in parc (sotia/eu dupa chef - cine sta acasa pregatest cina) (16:00 - 18:00).
Cina 18:30 - 19:30
Somn copil: 20:30 - 21:00
Munca/relaxare parinti: 21:00 - 00:00

Mai apelam de 1-2/sapt la Tazz/Glovo, curatenie mai serioasa in weekend cand iese unul din noi cu copilul in parc dimineata.

Sincer imi cam ajung 4-5h/munca pe zi pentru ceea ce fac. Posibil sa fiu mai focusat stiind ca am mai putin timp disponibil pt munca. In caz de urgente mai apelez la orele de seara.

In weekend 10-13:00 si 16-18:00 iesim cu totii prin diverse locuri/ne mai vedem cu prietenii (uneori cu mancat inclus).

M-am obisnuit cu acest nou normal si nu ma oftic ca nu ne putem duce cand se mai strang prietenii sau ca ratez un deadline. In rest idei sunt multe, chiar daca nu le pun cat mai rapid in aplicare faptul ca stau 1h/seara sa o aprofundez tot inseamna ca “faci ceva”.

Cand o sa trecem cu cresa la program cu somn inclus probabil vom merge direct in parc de la cresa.

PS: cresa la 1 minut de casa, birou la 20min

5 Likes
3

Culcat la 20:30 - 21:00? Lux. E 22:34 acum si inca nu doarme.

4

Dupa job, ai alt job :slight_smile:
La mine este asa

  • trezit intre 7:30-8:30
  • imi fac cafeaua si mai mananc ceva cam pana la 10
  • 9:45-10 incep munca cu pauza de masa (12:30-1:30 si stau cam o ora) pe care o iau dupa ce termin cu sedintele de dimineata (asta daca am)
  • termin cu munca in jur de 18:00
  • in intervalul 18:00-20:00 mananc de seara si ma pregatesc de sala
  • 20:00-22:00 antrenament la sala
  • 22:00-23:00 mai stau putin pe net si ma pregatesc de somn

Nu imi comand prin Bringo/Taz/Glovo, prefer fie sa gatesc ceva simplu sau sa merg la mall. In weekend mai fac curat prin casa, mai ies prin oras, ma mai vad cu lume etc

3 Likes
5

A fost o prioritate somnul inca de la luna 0. Am apelat la perdele blackout, sunete albe, netrezit fortat etc. Probabil ajuta si iesitul in parc de dupa amiaza cand se misca 2h (l-am prioritizat si p-asta, am iesit indiferent de vreme - imi place ca e o ocazie buna si pt mine sa mai fac miscare).

6 Likes
6

Eu nu inteleg tatii americani care au 3 copii si isi conduc propriile afaceri. Dadpreneurs am citit intr-un articol. Ca lucreaza de-acasa si asa stau si cu copiii. Pai eu cand ma asez la calculator ma ia cel mic cu intrebari: Esti la serviciu? Dar esti la serviciu? Esti la serviciu? de vreo 20 de ori. Apoi: Da-mi o foaie, da-mi un iepure, da-mi un creion, ma lasi la desene? Non-stop.

Daca am si o discutie cu un coleg incepe sa vorbeasca: am fost cu prietenele mele si am facut CACA! cu o voce care acopera pe oricine.

In cele doua vacante in care am fost am vazut ca toti parintii, efectiv toti, isi lasa odraslele la telefon. La masa stateau toti aliniati cu ochii-n telefoane la desene. Noi am hotarat sa nu facem asta. Apoi copilul numai la masa nu statea, fugea, radea, se ascunde printre mese, daca manca doua bucati din ceva era motiv de petrecere.

Sotia ca telefonul ii tampeste, ca nu e bine. Acum ca a mai crescut se uita in ora aia la clipuri in toate limbile (de la engleza la hindusa) si ma trezesc aleatoriu ca-mi recita pe de rost un cantec cap-coada intr-o engleza perfecta. As vrea telefonul sa-l mai “tampeasca” dar ma tem ca-l face doar mai destept si mai plin de idei.

Ii 23:08 - cred ca in sfarsit a adormit.

2 Likes
7

avantaj: au acum emisiuni / “desene” foarte interesante din care invata (intr-un mod chiar potrivit) o gramada de lucruri.
dezavantaj: e usor sa exagereze cu activitatea asta si atunci intervine oboseala si lucrurile pot degenera.

confirm :slight_smile:
oricat am incercat sa impunem ore de somn… inevitabil tot tarziu ajungeam.
am incetat sa ne mai luptam cu asta si macar incheiem in liniste.

suplimentar programului zilnic…
adaug si programul de raceli si diverse care pot schimba saptamani intregi (de la stat acasa / nemers la gradinita… pana la chef si toane diferite / greu de genstionat.

lucrat de acasa cand nu e la gradinita… imposibil.
dar daca avem de “mesterit” diverse prin casa (de la uns balamale, la reparat gauri in pareti, la gatit, etc) e un ajutor implicat si cu un comportament surprinzator de exemplar.

3 Likes
8

Sunt independent, deci am flexibilitate maxima. Daca intr-o zi vreau sa ies cu fetita in parc dimineata, merg dimineata cu fetita in parc. Pe de alta parte, am libertatea sa lucrez 24/7.

Pe de alta parte sunt foarte agresiv cu prioritizarea. De exemplu mi-am notat toate cartile pe care le-am citit in ultimii 5-6 ani si stiu ca in medie am citit 15 carti pe an. Daca mai traiesc 50 de ani inseamna ca o sa mai citesc aprox 15*50=750 carti. Imi aleg foarte bine ce carti citesc, pentru ca stiu ca am un buget finit. La fel cu podcasturi. La fel si cu proiecte: cand am o idee noua, o notez, fac un pic de brainstorming, si apoi evaluez: ce beneficii va aduce asta? Cat timp imi va lua? Merita sa il fac sau nu?

4 Likes
9

Program de single parent cu tanar de 9 ani. Crescut fara telefon.

Trezit 7.25. Facut cafea. Intre timp se trezeste juniorul, se imbraca, si ia micul dejun. De o saptamana isi face singur sandvisul pt scoala zilnic.
8.10 plecam la scoala.
8,45-9.00 incep munca.
17.30 ies de la munca. Iau tanarul de la after school (care il transfera de la scoala la locatia lor). Nu e deloc ieftin, dar face toti banii.
18.00 cina. Pana la 19.45 teme / lectura / program de voie. Nu avem consola de jocuri in casa.
19.45 tanarul face singur dus.
Pana la 20.15 mai tot trage de timp, dar apoi merge la culcare.
Cad si eu franta, dar ma straduiesc sa mai citesc una, alta. Pe la 22.00 dorm precis. Deseori adorm la 20.15 si ma trezesc noaptea.

8 Likes
10

Nu compara un copil cu trei. Excluzând situațiile medicale, absolut toți cunoscuții mei cu mai mult de un copil au avut cam aceeași reacție la întrebarea „nu ți-e greu cu mai mult de unul??”: la al doilea deja ai experiență, ești mult mai relaxat.

In a nutshell:

image
image1920×1920 192 KB

image
image460×593 39.8 KB

Știu că e truism, dar știi cum o să treacă perioada asta? Ai clipit și a trecut :slight_smile:

O chestie de gândire: la un moment dat o să-ți iei copilul în brațe pentru ultima dată. Îl ridici, îl lași jos și aia e. Ori că te doare spatele și nu mai poți să-l ridici data viitoare, ori că a crescut și nu mai vrea; cert este că va fi pentru ultima dată. Și ce e cel mai fucked up este că - cel mai probabil - nici măcar nu vei realiza asta pentru câțiva ani.

Referitor la somn, presupun că se aplică din plin „cum îl crești, așa îl ai”. În gașca de părinți au fost două abordări încă de când s-au nascut the gremlins:

  • abordarea 1 (sau metoda „north korea”). La ora x tot ce generează lumină este stins (tv, bec, telefon). Păstrăm doar o luminiță să putem citii povestea de seară;
  • abordarea 2: „în seara asta dormim”. Gen… wishful thinking.

Ghici cine se plânge că nu le adoarme copilul? Cei din prima sau a doua categorie? Și da, asta se aplică de când se naște: plânge noaptea? Ai o lumină de veghe, cât să nu te împiedici; nu aprinzi nocturna să-i faci formula sau să-i schimbi scutecul.

Bonus: noi am încercat de când s-a născut să facem o liniște relativă când doarme, dar nu exagerat: vorbim încet, dar nu în șoaptă. Mergem cu grijă, dar nu neapărat pe vârfuri, ținându-ne respirația etc. În felul ăsta obișnuiești copilul să nu doarmă iepurește, să nu se trezească la orice bâzâit de țânțar.

Bonus 2: încearcă să reduci la maximum dulciurile. În general, dar în special cu câteva ore înainte de somn.

Ăștia sunt în aceeași categorie cu părinții care-și bat copiii. Evident că violența nu se compară cu statul în fața ecranului dar ambele categorii o fac din același motiv: este mai ușor pe termen scurt.

Este mai ușor să-i tragi o smetie peste bot când face vreo năzbâtie în loc să-i explici unde-i greșeala. Este mai ușor să-i dai să se uite la ecran în loc să îi acorzi ceva atenție.

Nu mă înțelege greșit, nu te judec, are și a mea parte de ecran (uneori prea mult).

Dar de aia au toți ecran: e mai ușor să faci parenting așa :smiley:

Stai să vezi când găsește chestii care nu sunt în armonie cu principiile/gusturile tale; vedem atunci cât de mândru ești și cât de dornic este să stea mai mult la ecran :troll:

4 Likes
11

Asta este thread de salvat pt cei care o sa aibe copii :slight_smile:

12

Nu fa greseala sa mai faci unu “ca e mai usor cu 2”. IT IS NOT. Si nu e de 2 ori mai greu, e de 3.

N-am mai dormit dupa ora 8 in weekend de 7 ani. Abia recent am mai vazut si eu cate un film vineri noaptea, cat sa ma refac pana luni :).

Dimineata e " hai trezeste-te, hai spala-te, hai imbraca-te, lasa joaca, unde ti-e sacul, PENTRU CE TE-AI DEZBRACAT LA LOC?"
Seara e “hai la spalat, schimba-te in pijamale, pune capul jos si dormi ca maine iar trag de tine”

Ma plang eu, dar sotia e si mai batuta de soarta. That’s the life. Mai cresc, se schimba problemele, dar nu dispar.

2 Likes
13

Eu nu-mi aduc aminte din copilarie sa fi fost ca al nostru. Nimeni nu statea dupa fundul meu, am fost dus cu masina, cu avionul, am fost in concedii. Vorbeam cu maica-mea, niciodata n-am urlat si zbierat. Noi nu putem merge nicaieri cu masina mai mult de 15 minute. Incepe sa urle in scaun, ca vrea jos, ca sa opresc, etc.

Eu imi aduc aminte ca eram in culmea fericirii cand mergeam cu masina. Ma uitam pe geam, ma uitam in fata, mai si dormeam. Am fost intr-un concediu, de draci nu a dormit deloc. Da-i carti, da-i jucarii, da-i fructe, nimic nu-l interesa.

Si jucariile. E plina casa de jucarii. I-a luat maica-sa o trusa de surubarit cu o bormasina care chiar functioneaza - a ignorat-o. Eu sa fi avut asa jucarii in copilarie nu ma vedeai cu saptamanile. Copilul asta se joaca cu foarfeca, cu cutite, stiu ca la un moment dat a pus mana pe o foarfeca si a inceput sa-si taie parul. Arata ca un Chucky. Asta e tot ce-l intereseaza, sa caute prin sertare si sa scoata tot din ele.

Si sa nu manance. Oh, cand eram mic aveam doar paine cu margarina. Uram mancarea. Copilul asta are mancare de restaurant, ciorba de vacuta, de perisoare, felul doi fripturi cum nu am mancat pana in adolescenta. Ce mananca? Unt. Dar nu pe paine sau cumva normal, nu, si-l scorojeste cu unghia si il mananca de pe deget. Avea zile cand manca doar doua linguri din ceva. Gata. Se ridica si pleca de la masa.

3 Likes
14

probabil depinde. la mine a fost greu cu prima si mult mai usor cu a 2-a. diferenta de 3 ani intre ele.

15

lucrurile sunt rareori ori albe ori negre…
cand un copil (de macar 2 ani jumate) ajunge la restaurant… e destul de probabil ca inainte a avut ceva activitati (deci e deja obosit) si oarecum aproapre de ora de masa, deci si infometat.
copii nu au capacitatea unui adult de a se controla / autoregla / etc… si nu au nici experienta sa stie cat si cum se vor desfasura lucrurile mai departe.
si cum la restaurant cam dureaza pana vine mancarea… si mai sunt si alte mese cu oameni care maninca deja (langa un copil obosit si infometat)…
ecranul ala poate fi o alternativa buna in momentul ala.

importanta insa este moderatia.
una e sa aduni o ora de ecran pe zi… si alta e sa aduni 8 ore de ecran pe zi.
mai e si diferenta ca intr-o vacanta poate avea o sapt cu 2-3 ore de ecran… si in restul timpului sa aiba 4-5 zile pe sapt (cand merge la gradinita) fara (sau cu foarte putin) ecran.
si nici complet impotriva nu cred ca e cea mai buna varianta (chiar invata o gramada de lucruri de la ecran - daca ii alegi cu atentie ce ii pui pe ecranul ala).

deci faptul ca ii vezi pe toti la masa la restaurant cu ecranul in fata… nu inseamna ca toti “sunt crescuti” de ecran.

16

Eu am observat ca se linciresc cand au gustari intre mese. Daca ii lasi nemancati rup farfuriile.
Ti-as zice sa nu te stresezi cu asta, dar stiu ca e in ADN sa te asiguri ca puiul nu moare de foame si duce genele mai departe. Evolution treat.

2 Likes
17

probabil asta e elementul cheie :slight_smile:

poate e doar o metoda prin care obtine de fapt ce isi doreste - atentia voastra, o anume reactie (o imbratisare), etc.
evident, doar speculez (mai ales ca stiu din experienta ca una iti propui sa faci si varianta care iti iese nu e tocmai identica atunci cand e vb de parenting).

ce am remarcat eu dupa 3 ani jumate de experienta proprie:

  • copiii se schimba foarte repede (uneori de la o sapt la alta) si abia inveti care e mersu’… si deja nu mai e valabil :slight_smile:
  • copiii sunt diferiti de adulti (stiu ca pare evident, dar am constatat ca multi au de la ei asteptari pe care le ai de la un adult).
  • cea mai apreciata jucarie e parintele (nu prea conteaza ce faceti… daca faceti impreuna - cu foarfeci, bormasini, papusi, etc… important e ca a facut-o cu tine).
  • tu esti adultul din camera si e responsabilitatea ta sa prevezi si sa pregatesti (sa iti dai seama cand i se face foame, cand oboseste, cand ii e frig, etc). daca ajungeti in punctul in care iti dai seama ca ii e foame cand deja ii e foame… o sa urmeaze o ora dificila :slight_smile: (am reinceput sa port ceas la mana tocmai pentru asta)
  • copii sunt diferiti si uneori ce merge la unul nu merge la celalalt (desi sunt si multe lucruri destul de universale)… deci feedbackul lui si inspiratia ta sunt importante.

si da… nu sunt cel mai bun parinte… dar incerc SA FIU parintele copilului meu.
momentan sunt foarte multumit de rezultat si de experienta

2 Likes
18

De fiecare data cand il ia maica-sa in brate incepe sa urle: Lasa-ma in pace! :smiley:

19

Nu compara copilăria ta cu a copiilor tăi. Sunt zeci de ani diferență între, s-au schimbat enorm de multe.

Dacă ai crescut în perioada aia (sau imediat după), nu aveai TV[1], opțiunile de mâncare erau destul de limitate, ocaziile în care puteai merge cu mașina (mai ales pe distanțe mari) erau limitate etc.

Iar cu mâncarea este destul de simplu: mâncăm la 8, 13 și 17. Mănânci? Bine. Nu mănânci? Iarăși bine. Bagi altă fisă la următoarea masă, peste 3-4 ore. Maximum un fruct între mese. Nu iaurturi, nu chips-uri, nu sticks-uri, nu altele.

Sigur, asta presupune să avem noi, adulții, un program de masă pe care îl respectăm, să nu ne ducem obsesiv la frigider etc. (nouă ne-a ieșit parțial treaba asta)

De observat că din subiectul „nu am timp” am deviat rapid spre „cum ne creștem copiii :smiley:

Man, repet: și eu sunt în categoria celor care mai dădea uneori ecranul copilului, deci înțeleg perfect de ce se întâmplă asta.

Dar dacă sunt părinți care reușesc să se descurce fără a da ecran copiilor și dacă am reușit să ne descurcăm binișor în ultimii 100.000 de ani fără ecran[2], tind să cred că a da telefonul copilului doar să-l liniștești este o alegere și un stil de parenting ca oricare altul. Că-i bun sau că-i rău… asta urmează să vedem :person_shrugging:

  1. mă rog, dispozitivul exista, dar nu aveai la ce-l folosi ↩︎

  2. ok, să zicem ultimii 50-100 ani sau de când a început ca „cum ne creștem copiii” să fie o chestiune de interes pentru părinți :slight_smile: ↩︎

2 Likes
20

Apropo de ecrane, sunt fucking Jolly Jocker.
Daca ai nevoie de juma de ora pentru tine, sau sa discuti cu alt adult fara sa te intrerupa for no reason, le dai ecran si parca ii pui pe pauza. Damn powerfull.
Si eu pot sa inteleg de ce lumea abuzeaza de chestia asta. E foarte usor.

1 Like