Copiii se cresc impreuna. Probabil sunteti amandoi obositi si usor de aprins. Sigur nici ei nu ii e usor. Barbatii se implica atat cat vor ei, femeile n-au optiunea asta. Tot ele isi pun si cariera pe pauza si asta vine cu alte frustrari.
Incercati sa definiti mai bine task-urile fiecaruia, sa aiba fiecare seara lui, sa se poata aerisi, eventual o sala sa transformi energia negativa in ceva sanatos si pozitiv. Ideal sa faceti chestii cu randul (noi culcam copiii alternativ) ca sa nu fie o activitate asociata doar cu un parinte.
2 Likes
Am incercat de multe ori sa alternam, dar cum sotia e permisiva, copilul mereu vrea sa se culce cu ea. Cand era seara mea, ma descurcam cap-coada, cand a e seara sotiei: Hai ajuta-ma, hai ia-o, hai ca nu vrea.
Sotia e genul de persoana care are sticla de apa la picioare si-mi zice mie sa i-o dau.
Ceva face ea bine de ai ales-o 
Cred ca de fapt acolo sunt problemele mai mari, intre adulti.
2 Likes
Și noi am avut faza asta. La mine juniorul n-o suporta pe parteneră. Voia doar cu mine. A avut seri în care a plâns, uneori super mult, însă dai înainte. Acum o preferă pe ea la somn, că e mai flexibilă cu regulile și negociază mai mult (o poveste extra, un cântecel în plus, chestii din astea…)
Și tu ai slăbiciunile tale de accepți așa ceva. Eu sunt în extrema cealaltă, deci nu prea pot să comentez, însă nu mi se pare normal ce se-ntâmplă.
E usor de zis ca trebuie sa refuzi anumite comportamente, dar cu femeile mereu gresesti. Cand am cunoscut-o era o persoana normala. Acuma ia un pumn de antidepresive care ar putea omora un cal. Xanax-ul sa traiasca dupa cum spune ea.
Dupa un deceniu in care a functionat corespunzator, ce sa-i faci? Nu o poti trimite inapoi pe garantie. Maica-sa s-a dovedit ca e si mai diva. Ea doar sa vorbeasca cu fanii ei la telefon stie si in rest e nemultumita de tot. De aia si fiica-sa merge la 3 psihologi, un psihiatru si ia pumnul de Quetiapina, Xanax si altele. Toata copilaria i-a fost guvernata de certuri si batai (ca maica-sa cum nu facea nimic in casa orice barbat o lua la bataie inclusiv propria familie, bunicii sotiei) si ea trebuia sa-i rezolve toate probleme maica-sii. Inclusiv la 5 ani cand taica-su o batea pe diva, ea trebuia sa mearga la vecini sa o salveze. Da, asta i-a reprosat starleta de maica-sa.
Dar bineinteles lucrurile astea au iesit la iveala mult, mult dupa ce eram impreuna.
Eu am stat cu a mea 12 ani pana sa ne legam oficial, si inca vreo 3 pana sa facem un copil.
Cred ca e subiect de alt topic, dar v-ati gandit ca poate v-ar fi mai bine separat? Da, nu-i usor pentru copil, dar nici intr-o atmosfera aiurea sigur nu ii e.
Da, e alt subiect. Sotia a dat-o afara pe maica-sa din casa si acuma probabil va fi o perioada de “independentizare” pana cand scapa de ea si din suflet.
Bun, deci am dat de elefantul din cameră…
Tu mergi la terapie? Ai vorbit cu cineva avizat pe tema cum o poți ajuta pe ea?
Stând cu ea zi de zi, te afectează și pe tine, mai ales că nu pare (scuze dacă greșesc) să ai o viață socială solidă. La terapie mă aștept să descoperi chestii pe care le poți face tu mai bine, sau cum să o ajuți pe ea să treacă peste mai ușor, etc. Terapia cred că e benefică tuturor, însă mai ales în situații din astea.
Nu m-aș complace în situația asta așteptând să se îndrepte lucrurile de la sine.
Sidenote: toate cazuri pe care le știu eu de oameni care au mers în România la psiholog iau pastile (nu foarte mulți ce-i drept, dar pe toți îi știu bine). Știu și oameni care au mers la psihiatru aici cu probleme mult mai mari și niciunul din ei nu a luat vreodată pastile. Încep să cred că e ceva în neregulă cu practica de la noi din țară.
Sidenote la sidenote: psihologul nu are cum să-ți prescrie pastile, că nu-i medic. Psihiatrii sunt cei ce livrează fericire pe rețetă 
2 Likes
si asta se intampla si pentru ca in romania ajungi la psiholog / psihiatru de obicei cand situatia de foarte complicata, nu de la debut.
ps. eu stiu multe cazuri cu psiholog fara medicamente
1 Like
Pe de o parte este sănătos să crească cu bunicii… Pentru că asta este familia. Pe de altă parte, după ce stau cu bunicii o perioadă, are cineva cunoscut o vorbă: îi iei la re-educare.
Da, este ceva specific romanesc în educație. Nu știu cum este în alte țări, dar nu-i ușor să ai copilul în anturaje care oferă mult mai multe - libertăți să le zicem - decât consideri că este sănătos pentru copilul tău. Muncă de convingere de ce altul are sau altul poate și el nu. Pe vremea mea era suficient să-mi zică ai mei nu - cu o privire specifică - știam că peste linia roșie integritatea mea corporală este în pericol. La copiii din ziua de azi le trebe mai multe argumente decât la șefi.
god damn it guys.
Inca observ ca e TABU sa mergi la psih si sa iei medicamentatie. Cei ce o fac pot fi catalogati drept “nebuni”, instabili, etc. Chiar si aici pe forum de oameni luminati vad ca exista prejudecati.
Aveam o cunostinta care mi-a zis ca nu-i barbateste sa ai atacuri de panica. Barbatii adevarati au psihic de piatra, ce mai.
Scurt: bolile psihice sunt reale, sunt la fel ca si cele fizice. Unele pot fi tratate “natural”, altele cu pastile.
Cine traieste mizerabil (anxietate/depresie/ocd/etc) se poate trata sau va continua sa sufere.
Ma risc sa zic asta poate vede cineva si isi schimba viata - in bine zic eu.
Nu stiu de multe cazuri unde pastilele au avut efecte negative dar stiu de multe cazuri de oameni suferinzi (unii care s-au sinucis). Statisticile poate exista si sunt iluminatoare - eu vb din experienta mea proprie si a altora.
Do what u wish.
(desigur, sport/dieta/meditatie/mediu - sunt si ele super importante, dar nu atot-vindecatoare).
1 Like
Eu am avut o revelatie recent citind cateva din cartile lui Gabor Mate:
Ma regasesc de exemplu in descrierea de la minti imprastiate unde vorbeste despre ADD/ADHD cum apare, cauze si ma pus serios pe ganduri sa-mi fac o evaluare de specialitate sa ma lamuresc daca e o problema acolo sau nu.
2 Likes
Dau și ei rahaturi de dormit și alte tâmpenii.
Nu toți pe care-i știu au ajuns în faze terminale. Maică-mea a primit ceva pastile după prima sau a doua ședință și după încă câteva ședințe i-a zis că nu mai are rost să facă ședințe și să o sune când le termină să-i mai dea o rețetă 
Noroc că mai mers și la alții.
Mă bucur să aud. Deci eșantionul meu e prea mic să-mi fac o părere realistă.
Nu e tabu. Ba din contră. Nu condamn nici mersul la psiholog nici luatul de pastile, ci doar aparenta ușurință cu care se ajunge la pastile uneori. Cum am scris mai sus, maică-mea avea ceva rețetă de somnifere (sau ceva ce o ajuta să doarmă) după prima sau a doua ședință. Nu-mi explic cum. Eu am mers săptămânal la terapie câțiva ani de zile și-n primele luni abia scoteai ceva de la mine, nu eram nici măcar pe aproape de a descoperi dacă aveam vreo problemă.
Adevărat.
Nu zic că sunt rele. Am oameni apropiați mie care iau pastile, pe bună dreptate și mă bucur că fac asta și că au posibilitatea să-și fac viața mai bună așa.
Maică-mea e un studiu de caz de aici, însă din ce văd pe aici poate e excepție/caz rar.
Ea era mega stresată de toate rahaturile neimportante și dacă aparea ceva neprevăzut stătea trează noaptea și-și face scenarii în cap cu tot ce poate să meargă rău. Nu cred că are nevoie de pastile, trebuie doar să nu-și mai bată capul cu chestii inutile. Primul doctor la care a fost i-a dat pastile din prima. Cumva asta spera și ea. Pastilele sunt the the easy way out, dacă nu vrei să accepți că poate greșești și tu pe undeva. Poate fi extrem de greu să accepți că modul tău de gândire este greșit (vorbesc un pic și din proprie experiență).
Am reușit să o conving să mai caute și altă părere, și s-a dus la altcineva și a fost ce trebuie. A reușit să-și invingă inclusiv frica de condus și a luat permisul de conducere la 60 și ceva de ani. Din ce mi-a povestit, de bunăvoie fără să o întreb, a doua doctoriță a fost super cool și a lucrat pe bune cu ea la probleme. Pentru cazuri din astea pastilele vindecă simptomele, nu problema. În plus, la maică-mea s-a văzut efecte pozitive și în starea ei de zi cu zi și în relațiile cu alții. Beneficii care nu le avea dacă rămânea pe pastilele care o ajutau să doarmă.
Total de acord, și foarte bine punctat.
3 Likes
Ca sa ai un produs competitiv ai nevoie de oameni dedicati. Ca sa ai natalitate, ai nevoie sa lasi oamenii sa stea acasa cu copilul. Evident astea doua se exclud.
Cum zicea Peterson, persoanele foarte performante nu numai ca nu au familii si copii (sau ii au, dar nu sunt prezenti) dar nu au nici macar prieteni. In varful piramidei e doar competitie.
In alta ordine de idei, cum sa iei concediu de crestere a copilului pe PFA sau SRL? Ca nu ai alta forma de organizare cand firma pentru care lucrezi nu are sediu in Romania. Doar daca te intelegi cu clientul si aici te lovesti de punctul 1.
Te angajezi la SRL-ul tău, plătești contribuțiile, ai concediu de creștere a copilului. La PFA nu știu, dar tind să cred că ai ceva opțiune și aici.