Dar si poate multi prefera confortul corporatiilor, decat sa isi bata capul cu un business propriu.
Eu recunosc ca imi place acest confort 
Da, vor creste salariile si in vestul europei, dar nu la fel de repede ca in Romania. E mult mai usor sa creasca un salar de 1000 euro cu 30% (300 euro in plus), decat unul de 2000 de euro (inseamna 600 euro in plus).
Da, sunt multe firme de outsourcing, dar sunt tot mai multe firme cu produs propriu. Nu au ajuns inca la marimea UIPath sau Bitdefender, dar se vede ca sunt diferite fata de firme de outsourcing, de la ce fel birouri au, la ce salarii ofera.
1 Like
Nu stiu despre ce ‘altceva’ vorbesti… se pare ca stii mai bine decat mine ce anume as zice eu in alta circumstanta.
Probabil te gandesti la o analogie falsa.
Asa e si prin tari africane… doar ca nu e neaparat mai bine decat in Romania. Nu stiu cum iti imaginezi tu ca daca dispar oamenii capabili, o sa ia avant economia de o sa explodeze, nu alta, in loc sa se prabuseasca.
Intuiția ta e buna.
Am plecat de mai mult de 20 de ani când eram binișor financiar și curios să vad cum e afară. Nu eram programator atunci, doar cu ceva experiență într-un domeniu tehnic.
Acum sunt temporar in Romania. Am mai vizitat cam in fiecare an și am avut mai mereu spiritul ăla de vacanță aici cu mici interacțiuni cu sistemul (acte, doctor, etc).
Oamenii sunt foarte agitați și stresați pe chestii mărunte si nesemnificative. In general Bucureștiul arată mai drăguț decât inainte să plec dar când văd gropi și mizerie exact in centrul orașului mă întristez.
Eu nu am mulți prieteni nicăieri: nici afară și nici in România. Am unul in fiecare loc și atât. După atâta timp plecat nu o să mai fie la fel când te întorci. Bula se schimbă.
Poate dacă te întorci repede mai reușești să menții prieteniile, eu nu am făcut asta.
Am plecat din cauza corupției. Este și în afară însă e diferită. Acolo nu e așa pe față, când apelezi la Poliție își face treaba. Oamenii care fac rău sunt pedepsiți cu adevărat, în România scapă ușor oricine dacă are relații.
Am mai plecat din cauza educației. În școală nu le pasă deloc de studenți, e ca o junglă - survival of the fittest. Am făcut facultate afară și deși nu am mers la școli renumite am fost plăcut impresionat de nivelul de atenție din partea profesorilor. In România am trecut prin câteva luni de facultate și nu mi-a plăcut deloc. Nu credeam că voi ajunge să fac un masterat cât eram in România însă am reușit în afara și am avut chiar rezultate bune.
Cred că atunci eram și atras de câștiguri mari însă nu am reușit să economisesc mare lucru la început. Acum îmi dau seama că se câștigă decent și in România, banii nu mai sunt o problemă.
Chiar azi am trecut pe lângă un cuplu cu un băiețel. Tatăl vorbea cu mămica și la fiecare propoziție avea cuvântul P#@a inclus. Nu îmi pot crește copilul într-un mediu in care alți copii găsesc normal să se comporte ca in junglă.
Am pierdut o pălăriuță banală într-un mall acum o săptămână. Costa câțiva lei, e simplă. Am întrebat peste tot si nu a fost returnată. Chestiile astea simple ma întristează - ne asumăm obiectele găsite in loc sa le ducem la relații cu clienții așa cum e normal.
Aș vrea ca mentalitatea să fie alta, aș vrea sa văd grija față de ceilalți, spirit de comunitate, valori morale.
Prietenul meu din România ma sfătuiește să nu stau. El a fost un an afară si s-a întors. Are job la stat, familie și nu mai pleacă. Eu mă gândeam că dacă îmi place aici poate voi rămâne. Îmi imaginam un loc liniștit pe la munte, job remote, viață liniștită.
Dar mă voi întoarce. Chiar daca mă simt străin in afară macar atunci când merg la Poștă nu îmi strică ziua nimeni, când returnez ceva la magazin nu îmi cere adresa de acasă sau mă pune să semnez mii de hârtii. Asistenta doctorului de familie ne-a țipat la telefon și a vorbit cu mine cu spatele când am fost in cabinet. Nu vreau așa ceva oricâți bani mi-ai da.
Aș mai avea de povestit dar nu vreau să transform postarea asta într-un rant. Sunt oameni faini în România dar puțini rău pentru ca să se facă o schimbare.
Iubesc locurile, aș vrea să pot spune la fel și despre oameni.
6 Likes
La concluzia asta am ajuns si eu cu timpul. Posibil sa ma insel, dar din vizitele mele prin afara si cu iesitul in concedii pe aici, uitandu-ma la lume, Romania e mai aproape de tari bananiere de prin Asia la gradul de civilizatie si poate doar puterea de cumparare mai aproape de Europa.
Mana de oameni de aici, civilizati, cu care poti avea o discutie, e media de prin vest de prin orasele mai rasarite.
Am dat si de ghiolbani, xenofobi si scarbiti prin Germania, UK la un magazin sau un supermarket, dar asta e valabil prin toata lumea si poti trece cu vederea.
Ce ma supara pe mine in Romania e peisajul dezolant de mitocanie, tristete, mizerie, haos. Iesi din casa ta si in orice directie o iei peste tot e o dezordine, de la trotuare stricate, case parasite, oameni prost educati, trafic ingrozitor.
Pe de alta parte, orasele din vest sugrumate de imigranti care creeaza medii asemanatoare sau poate chiar mai rele ca in RO nu ma incanta deloc sa plec si sa ma stabilesc prin vest.
Fără să încerc să bag în discuții elemente regionale dar multe din lucrurile care se povestesc legat de mitocănie le observ și eu doar când am treabă in București, observ mereu o diferență față de Oradea.
Ieri am fost la primărie am avut ceva treabă 10 minute am rezolvat, toată lumea s-a comportat frumos, era liniște, bon de ordine, etc.
Chiar și la ANAF când am mai avut treabă era relativ ok.
Pot fi și diferențe regionale de genul.
2 Likes
Posibil noi oradenii sa fim intr-o bula, noroc ca vacantele și treaba e tot timpul spre vest.
Schimbările în bine din fericire pt noi parca se simt de la administrația locală și se răsfrâng în mai multe zone. Pentru mine cel putin a contat foarte mult asta în decizia de a mă întoarce.
Asa era si Timisoara acum ceva ani. Marele avantaj geografic isi spune cuvantul. Romania profunda e insa altceva.
Si eu am revenit pentru cativa ani in bula Alba Iulia, o oaza de normalitate in care multi altii se regasesc. Iar favoritismele si nepotismul ii afecteaza pe toti, si pe cei din bulele “faine”. Cel mai tare ma infurie faptul ca cei carora parintii le-au pavat drumul si setat viata pt a fi facila mai au si neobrazarea de a fi vocali si de a isi expune galagios opiniile, fsra sa fi indurat ceva greu o clipa din viata lor.
Din pacate pt tara aceea faina eu nu imi pot condamna copilul sa creasca acolo, pt a avea mai multe obstacole ca adult. Prefer sa sar eu obstacolele geografice, iar el sa aiba sansa unui start corect in viata (de la zero, nu de la minus). Ce sa imi invat copilul, ca exista doua unitati de masura, una pt cei privilegiati si alta pentru ceilalti? Nu e mai corect sa creasca intr-o societate unde chiar si cei avuti mananca sandvisuri in pauza de pranz, si unde profesoarele petrec fizic 8h pe zi la scoala? “Afara” e greu, disparitatile salariale nu sunt ca “acasa”, insa capitalismul (chiar cu tenta sociaista a vestului european) e o realitate de netagaduit. Desi avem o curte mai mica decat in Ro, e plin de copaci si de parcuri, de locuri de joaca pt copii, exista planificare urbana de secole, marcajele rutiere se refac cu religiozitate (pt ca saveaza vieti), iar la scoala testele sunt standardizate national si se dau de 2x pe an. Nu exista diferente reale intre un sat si un oras mare, banii agonisiti de stat prin impozite uriase se duc in infrastructura si in ce alte scopuri au mai fost colectati. O fi si coruptie, dar realitatea de la firul ierbii e cea care conteaza. Si primarul e gras si vorbeste cam ca cei de la noi, low level si mieros. Dar comunitatea cere si primeste progres, nu mai conteaza cine il livreaza.
Eu cred cu tarie ca doar cei crescuti modest inteleg valoarea lucrului bine facut, a efortului personal, si a contributiei la “greater good”. Ori nimic din astea nu se poate invata in Romania. Si ramanand in Ro as da lumii un adult educat gresit, pt ca eu m-am complacut la caldurica situatiei economice bune pt ITsti, ceea ce va invalida orice as putea spune cu vorbele. Plus ca nu va reusi niciodata singur, pt ca a crescut sprijinit si nu va sti ce sa faca atunci cand “the going gets rough”.
Mai mult decat atat, sotul meu, profesor universitar, nu a reusit sa ma combata, pt ca nu exista argumente care sa sustina real cresterea unui adult echilibrat in estul Europei. Cu toate astea, el are “dream job” iar eu il incurajez sa isi urmeze calea. Asadar avem o familie care e mai mult la distanta decat impreuna, pentru ca prioritatile sunt clare si asumate. Si e cea mai faina familie pe care as putea-o dori.
6 Likes
Cu asta nu sunt de acord, și intenționez sa fac tot posibilul sa te contrazic crescându-mi copilul în acel fel.
Condamna e un cuvânt puternic, la urma urmei se trăiește și în România, doar ca putin diferit de ce e în vest, putin mai “wild wild east”. Are pro și cons chestia asta.
De acord cu asta.
Acelasi lucru se întâmplă în orașul meu natal momentan și atunci o analiza corecta ar fi sa includ toată România sau doar unde trăiesc?
Consider ca asta e cel mai importat, sa fie clara și asumată treaba. De aceea consider ca autorul ar putea considera o experiența afara o lecție importanta cu privire la cum e “dincolo”, și dacă e pentru el și familia lui sau nu.
Pentru noi personal nu a fost la acel moment, dar nu am exclude niciodată o plecare inapoi dacă ar fi nevoie.
1 Like
bafta! eu am renuntat
in plus, am decis ca nu imi voi irosi ani din viata cu chestiile astea:
(asta ca sa nici nu mentionez de clasicele cadouri la 18 ani: chei de apt si/sau masina la scara)
presiunea cu care vine copilul acasa de la scoala e enorma, si e un consum urias si absolut inutil de energie pt a o explica si contracara; il faci pe el, adolescentul in plina criza identitara, sa treaca prin lucruri infinit mai complicate decat ar trebui; singura mea intrebare e
de ce sa fie nevoie de toate astea?
1 Like
Si eu cred in asta, doar ca nu prea se aplica la ce se povesteste pe aici.
Modest am trait noi in Romania multi ani, cand nu aveam de niciunele si cu sacrificii mari am reusit sa ne luam o calculator sau o bicicleta. Olandezii au trait rau…dupa razboi si cam atat.
Era o vorba:
“Hard times create strong men. Strong men create good times. Good times create weak men. And, weak men create hard times.”
1 Like
Hard times create strong men.
N-aș zice că vemurile grele din anii 90 au creat bărbați puternici din băieții din anii '80-'90 din România.
1 Like
Tot vestul Europei are un stil de viata modest. In NL in mod deosebit este frapanta treaba asta. Costurile locative sunt atat de ridicate ca pondere in cheltuielile familiei incat eclipseaza orice altceva, iar cei care nu au problema asta fac altceva cu banii, insa nu epateaza, nu ies din rand. Doar cine nu a stat destul pe aici are alta opinie, formata indirect.
Salariul minim pe economie este extrem de mic raportat la costul vietii, comparati Amount of the minimum wage | Minimum wage | Government.nl cu chiriile Pararius - Rentals - Rental apartments in The Netherlands
Iar salariile de IT nu sunt urias de mari, comparate cu cel minim. Cu siguranta nu e ca in UK, unde diferenta e mai mare, si e sesizabila. Particularitatile regionale isi spun si ele cuvantul, in Londra cifrele sunt f mari pt ca si costurile sunt pe masura.
2 Likes
Inteleg ca locuiti la distanta, el in Romania si tu in Olanda?
Doar asa se poate ca fiecare sa isi urmeze pasiunea pt job, am mai intalnit aici cateva familii la fel.
2 Likes
Interesant, am avut un coleg IT-st care a facut naveta Germania Romania cativa ani buni deoarece sotia si copiii au ramas aici tot din motive legate de job-ul ei. A functionat, el a facut suficienti bani in Germania, iar acum sunt toti bine-mersi in Cluj. Totusi, sa-ti vezi familia doar cateva weekenduri pe luna (pe atunci nu se lucra atat remote), e un sacrificiu foarte mare.
Pentru mine n-ar fi o optiune un setup din asta.
1 Like
Cu sotul/sotia o mai scoti la capat, dar cu copii, sa ii vezi rar, nu prea mai merge.
Încă o alternativă la opinia asta.
Cine învață copiii lucrurile astea?
Școala, comunitatea, societatea în general?
Eu cam așa plănuiesc să fac: să-mi învăț copilul să țipe de bucurie că s-a ouat găina, de la 16 ani să lucreze part time la McDonald’s, unde să învețe ce este disciplina și structurile organizațiilor, apoi să îi plătesc studiile undeva în vest + o mașină decentă.
Nu e deloc modestă ultima parte, probabil, însă după 18 ani este decizia copilului ce face mai departe.
În general cei care studiază în afară nu cred că se mai întorc.
Când va veni vremea, adică pe la 18 ani, ii voi spune clar că în viitor va avea de ales între a trăi decent in vest și a pune umărul în România să facă ceea ce și cei din vest au făcut pentru țara lor cândva. Pentru că să se întoarcă în țară și sa încerce sa trăiască decent ar însemna să mimeze viața decentă.
Eu am ajuns la o vârstă și o experiență de viață care mă fac să fiu indiferent de unde locuiesc, însă dacă as avea vreo 18-20 de ani as fugi mâncând pământul din țară.
1 Like
Pai si cum faci cand vine si iti zice ca e prigonit de grupul lui pt ca e singurul care face asta? Si refuza, ca sa nu fie scos din gașcă?
Pe cand in vest toti tinerii fac asta, pt ca stagiul complet de cotizare la pensie e “de la 15 ani pana la varsta de pensie din momentul cand iti vine randul”, si se scade 2% pt fiecare an pe care nu il bifezi?
Si crezi ca la pubertate asculta de vocea ratiunii? Cat timp tu, ca parinte, mai dai si rateuri, si adolescentul e ocupat sa se razboiasca cu toata lumea, dar mai ales cu tine pt ca esti cel care seteaza niste reguli.
1 Like
Cu mențiunea că de atunci tot fac. Continuu. Nu este o operațiune one-time, este un proces continuu 
La fel cum faci când e prigonit de grupul lui pentru că e singurul care nu fumează. Sau că e singurul care nu bea. Sau e singurul care cântă la kazoo. Sau e singurul care [ceva].
Sigur, anturajul poa’ să fie partea bună, partea proastă dintr-o viață, dar presupun că unele lucruri țin și de alte lucruri, nu doar de anturaj.
4 Likes