Modele financiare de (in)succes

Plec de la acest comentariu cu care sunt foarte de acord, dar vreau sa elaborez raspunsul asa ca deschid un thread nou.

Incep cu datele financiare ale firmei mele, pt ca mi se pare f interesant, si e intr-adevar o metrica dupa care ne judeca uneori clientii.

Tin sa incep prin a nota ca eu mi-am deschis firma ca sa ma pot reloca usor in 2011 inapoi in Romania din Amsterdam (sa am asigurare medicala si toate cele). In primele 3-4 luni am incasat salariul in acest mod, dupa care am alunecat la un PFA care era net favorabil dpdv financiar, iar prin Tekkie am rulat vreme de cativa ani doar acele proiecte pe care le luam extra. Dupa ce mi-am castigat independenta financiara (fara rate, cu copil mic, inceput un PhD, si inca multe altele) am putut sa execut ceea ce imi doream de mult, si anume sa creez echipa cu care imi dorescc sa lucrez pe termen mediu si lung. Ea nu creste in copaci, nu mi-a dat-o nimeni pe tava.

Asadar abia in ultimul an si jumatate am mutat absolut toate finantele prin Tekkie Consulting. Atunci am adus primii colegi, pe care i-am trainuit the hard way din banii mei, ca sa am cu cine lucra la modul serios (deci nu dat taskuri tip secretariat, “scrie tu codul X in locul meu”). Abia dupa 6 luni au ajuns la ceea ce se numeste traditional medior developer. I-am tinut pe proiecte web putin timp, am facut direct jump-ul la AI si NLU, schimbat PHPul pe Python. In tot acest timp am fost billable cam 20% din timp, pentru ca 80% l-am petrecut facand training, “hartii” la firma, si tot felul de chestiuni invizibile ca sa ung rotitele necesare functionarii.

Sa nu isi inchipuie nimeni ca e usor sa ai o strategie, si sa te mai si tii de ea. Eu am dorit sa am colegi, nu subordonati. Am luat proiecte la nivelul echipei mele, nu din cele care imi place mie sa le fac. Pentru ca a trebuit sa formez si sa cresc spiritul de rezolvitor de probleme de business, nu cel de executant de retete software. in tot acest timp am mers la conferinte ca speaker, mi-am crescut amprenta ca om la care vin altii sa isi rezolve problemele de business (ca idee, acum 2.5 ani la prima mea prezentare publica am avut intre 2 si 300 oameni in sala, si zero experienta.

Nimeni nu ma crede ca fac asta in doar 3 oameni. Dar am colegi in care am incredere si care lucreaza f bine nesupravegheati, pe limbaje de programare (sau librarii) pe care nu le-au invatat dinainte, si care livreaza de la backend la frontend la AI. Stiu ce trebuie invatat si in ce ordine pentru un anumit career path, dar toata lumea vrea “gata ieri daca se poate”, iar cei care nu au rabdare (inclusiv financiara) nu au ce cauta (strict din punctul meu de vedere) in industria software. Sunt f putini cei care au disciplina de a invatata mereu lucruri noi (fie ele pur tehnice sau abordari, paradigme, modele de business). Anul asta sper sa reusesc sa fac o tabara de vara la Alba Iulia ca cei care vor sa faca workshopuri cu mine sa aiba ocazia. Nu ma intereseaza sa declar la final de tabara “am scos X mii euro profit”, ci sa declare participantii “ma intorc la anul, pt ca vreau sa ma perfectionez”.

Ar mai fi multe de zis, dar haideti sa o luam pas cu pas. La voi ce reteta financiara a functionat?

9 Likes

Eu sunt foarte orientat spre bani fiindcă deja lucrez de 12 ani și pensie zero, soția lucrează în spital ca rezident și știu că sistemul medical din România înseamnă zero, și tot ce am pus deoparte sunt vreo 7000 de euro, ceea ce mi se pare absurd, mai ales că frate-miu schimbă anual mașini electrice (lucrând ca și software dev în SUA). Pentru mine un Nissan Leaf (36 000 de euro) este semi-imposibil mai ales că nu îmi permit o casă unde să o parchez. (Că unde stau toți au un loc de parcare dar 2 - 3 mașini, eu fiind o problemă că de ce le blochez mașina când parchează pe locul meu. What? Locuiesc acolo de când s-a construit clădirea. No, nobody cares, nu era mașină, parchez eu)

În altă ordine de idei, la 30+ de ani deja simt că nu mai am răbdarea să stau cu orele la calculator să scriu cod. Dacă fac astăzi x mii de euro, sunt absolut sigur că nu voi păstra mult timp nivelul ăsta de venit.

Iar apoi eu mereu văd că să scrii software de calitate nu interesează pe nimeni. Nu pot să zic că îmi aduc aminte de un moment dat când am scris ceva eficient și cineva a zis: Mă, bravo. Dar ceilalți din jur dacă scriau o porcărie: Oh, mersi atât de mult că te-ai implicat. What? În ce să se implice? Ăla era task-ul lui și l-a făcut pe jumătate. Hello? Cineva? Nope, nobody cares.

Iar la toate interviurile: căutam doar full-time care să vină la birou. Ultima oară am lucrat „la birou” stăteam doar 6 ore dar era insuportabil. Nu era permis să te ridici de la calculator. Nici să ridici privirea de la monitor. Că noi suntem profesioniști, nu de ăștia care se uită pe prosport.ro toată ziua. Iar task-urile erau de genul: Clientul X zice că i se pare că aplicația merge încet. Vezi tu în alea 2 milioane de cod sursă unde e problema. Pentru 700 de mega-euro pe lună. Deci, nu, muncă la birou never for me.

Nu știu. Sunt confuz/perplex. Programarea mi se pare super simplă. Citești problema, citești documentația, în 99% din cazuri ai o funcție built-in care face treaba. Sau un algoritm banal care transformă datele cum trebuie. Niciodată nu am întâlnit ceva dificil, dar când am văzut ce cod au pus alții în practică… Doamne - Doamne. Nu știu, e ca și cum în fiecare zi încercau să rezolve altă problemă în aceeași metodă. Atâtea if-uri, atâtea switch-uri, tot felul de cazuri tratate în același loc. Și când le-am atras atenția: Lasă-mă că merge. Tu ești ăla prost.

Știu că amicul meu bun lucra tot ca software dev și s-a pus într-o săptămână să normalizeze ceva bază de date. Evident că a făcut munca tuturor mult mai ușoară. Răspunsul team-lead-ului? Urlete, înjurături, să o schimbe la loc, nu poate aplicația rula așa. Nu mai știu, 5 oameni au trebuit să sară pe team-lead să îl calmeze că ce a făcut era foarte bine. Amicul meu nu mai lucrează ca dev de cred că 5 ani.

4 Likes

Ok, rezolva problema asta super-simplu: Are you up for the TrackML challenge? | ATLAS Experiment at CERN