Vreau sa împărtășesc aici un sentiment ciudat pe care l-am avut după ce am fost concediat.
Am lucrat la o firma full-remote aproape 1,5 ani. In tot acest timp, am petrecut 40+ ore pe săptămâna cu cei din echipa mea, așa ca s-au legat ceva relații de amiciție, pentru ca prietenie nu le pot spune.
Cred ca știți despre ce vorbesc, ajungeam sa petrec mai mult timp cu acești oameni decât cu familia.
Company meetings, toata lumea se distrează, team spirit and all that bullshit…
Pina intr-o zi cand primesc vestea ca sunt concediat.
Zic “Bun, ok, aș vrea sa-mi iau la revedere de la colegi totuși” …
Raspuns :
Nu se poate, ti-am închis contul de Slack and everything…poți sa ne dai un mesaj si îl postam noi pentru tine pe #general…
Am rămas fără cuvinte, adică pur si simplu de pe o zi pe alta trebuie sa te comporți ca si cum nu i-ai cunoscut pe oamenii aia…Mi se pare ceva inuman, nefiresc…parca ești doar o piesa de schimb care se poate înlocui.
Privind in urma, îmi pare foarte râu ca am investit suflet si energie in lucrul cu oamenii aia…care au dispărut apoi ca si cum n-ar fi existat niciodata1
Ați pățit așa ceva si cum ați gestionat chestiile astea ?
Îmi pare rău că ai experimentat treaba asta, dar… Parcă?. Credeam că-i un fel de open secret
Pleci de la începutul colaborării cu mindset-ul „nu sunt aici să-mi fac prieteni”. Dacă totuși se întâmplă să-ți faci prieteni, îi faci în afara job-ului, deci ai (și) o altă modalitate de comunicare, nu doar slack-ul companiei.
in ziua de azi trebuie sa faci eforturi sustinute sa nu mai ai datele cuiva de contact. nu este posibil sa nu ai nicio alta posibilitate de a avea legatuiri cu acei oameni. partea de investitii insa trebuie reasezata mental, nu cred ca asta este termenul corect la care trebuie sa te raportezi. este cumva incorect ce ai patit, dar in anumite sisteme aceste lucruri se intampla. daca cineva a cosiderat ca nu trebuie sa mai ai acces la un sistem din minutul ala, probabil ca asa este. cu parere de rau, vei trece peste asta, vorba lui dorel cu buldozerul. PS: m-am dus sa ma vad cu un amic coleg la munca si mi-au zis colegii lui de birou ca e la wc. am asteptat cam 10 min sa vina si tot nu aparea. am fost la baie si nu era. am intrat la banuieli. avea toate lucrurile pe birou. au venit unii de la securitate si au inceput sa stranga. am intrebat, au zis ca a fost luat de la baie si dat afara. este real
Legat de metoda de concediere: se poarta din păcate. Poate e frica companiilor ca nu cumva sa faci rău in vreun fel sau altul. La firme mici as putea înțelege, dar la companii foarte mari mi se pare cam abject, pentru ca nu pare realist ca cel concediat sa fie atât de “neinspirat” sa facă rău, căci armata de avocați de la companiile alea l-ar face praf. Deci, as zice ca o companie mare s-ar putea diferenția dacă ar vrea de restul din punctul asta de vedere, dar nu o fac.
E o mentalitate bizara. Ai cheltuit o căruță de bani angajându-l pe omul ăla, plătindu-i salariul ani ka rândul, bonusuri, etc, și ai avut încredere in ce cod a scris, dar nu ai încredere sa îl mai ții o o luna… Puțin ciudat mi se pare…
Din păcate atât se poate in mentalitatea umană in 2023.
daca te referi la cod efectiv… e putin (mult) ilegal si nu cred ca un om normal ar face asta.
daca te referi efectiv la ce a invatat omul acolo… e inevitabil sa nu mearga la alta companie dupa ce il concediezi (brutal sau nu), doar nu o sa ramana in somaj pana la pensie
daca asta e o diferenta importanta… omul respectiv cam are o clauza care il impiedica sa faca asta.
daca nu o are… nu prea e important.
stiu ca ne place sa contam, sa facem diferenta, etc…
dar un dev normal rareori e o piesa greu inlocuibila intr-o companie (mare).
evident, vorbim in general pentru ca nu stim detaliile situatiei de aici.
Intrebarea este : ce poate un angajat sa faca in situatia asta ? in afara de public shaming, of course.
Adica este o chestie ce tine de respectul persoanei pina la urma.
Nu cred ca am facut, problema e ca la fel au procedat cu alti 2 colegi inaintea mea.
Intr-o zi, ne-am trezit ca ne anunta ca X nu mai lucreaza cu noi ca bla bla bla…recunosc ca eu am luat legatura cu ei pe LinkedIn si erau la fel de nedumeriti de ce li se intampla.
Probabil pentru ei oamenii sunt niste piese de Lego pe care le arunci la gunoi cand nu-ti mai trebuie si cumperi alt set…
Nimeni nu este de neinlocuit.
Ca modul in care au fact-o este oribil este alta treaba.
Ca si o paranteza, colegii de la munca nu sunt neaparat pretenii tai. Ca este unul cu care esti mai apropiat este alta treaba, dar sa nu mergi pe ideea asta. Sigur, si noi mai iesim pe la bere.
Si in general, HR-ul protejeaza reputatia companiei.
Daca ti-ai gasit in alta parte, eu zic sa nu iti bati capul si sa mergi in minte cu lucrurile de mai sus.
Nu ti-am spus nimic cu rautate in caz ca asa ti se va parea, dar in 99% din situatii asa este.
Sunt putini angajati care schimba companiile ca pe niste piese de lego ? Mi se creeaza impresia ca se priveste doar dintr-o singura directie. Ca angajatii schimba companiile ca pe camasi, nu e nicio problema, dar daca face compania acelasi lucru deja e problema.
Sunt owner de firma, si in ultimul an, cand a fost perioada grea, angajatii si-au luat talpasita si-au plecat unde le este mai bine. Nu i-a interesat pe nimeni daca firma o sa aiba de suferit in urma plecarii lor. I-a intersat strict interesul personal. In acest caz, de ce eu, ca si companie, ar trebui sa ma intereseze altceva?
Daca firma sta cu milioanele de euro in cont si da oameni afara, doar ca nu da 2 bani pe ei, atunci e o chestie, dar daca da oameni afara ca sa se auto-salveze, atunci mi se pare foarte ok.
Disclaimer: Desi eu nu sunt adeptul la aceasta strategie si, din contra, sunt people-oriented, dar iti prezint cealalta perspectiva, cu crudul adevar.
Ok, eu sunt de acord cu perspectiva ta, dar spune-mi : oamenii care au plecat au făcut-o de pe o zi pe alta ? Adică sa-ți trântească usa in nas, vorba aia “nici merci, nici …”
In orice caz, atunci cind lucrezi alături de cineva pentru 1-2 ani, este frumos sa Iași loc de buna ziua, nu sa te porti cu el ca si cum nu l-ai mai cunoaște de a doua zi. Părerea mea
Ia mai du-te-n… Am lucrat 12 ani pentru primii mei clienti si tot asa a fost, de pe o zi pe alta: Oprim colaborarea aici.
Lucrez pentru olandezi de 8 ani, zilnic imi pun bete in roate. Ma uit la colegii mei, se chinuie zi de zi sa-i ajute si ei schimba saptamanal prioritatile. Au dat ok-ul pentru niste pagini, totul a fost facut, la un moment dat incepe clientul sa ni se lamenteze ca nu ii place, ca nu vrea asa ceva. Cand EL si alti PATRU au dat OK-ul sa se lucreze.
Toti va dati mari antreprenori dar executantul care stie foarte bine care sunt problemele il tratati ca un jeg ca doar banii vin de la alti clienti la fel de habarnisti. Una peste alta e un mare cerc de jerking around unde vocea ratiunii nu are ce cauta.
